Iubitilor,

Pare a fi vremea răsturnării valorilor, și de aceea, ne miroase a Revoluție – simțiți?

Dacă până acum vorbeam de muncă și nemuncă, acum vom vorbi despre e-work.

Dacă până acum vorbeam despre școală și chiul, acum vom vorbi despre e-learning.

Dacă până acum vorbeam despre recoltă și prisos, acum vom vorbi despre e-shopping.

Stadioanele vor rămâne pustii și vor fi înlocuite de e-gaming.

Parlamentele se vor întruni și vor învăța să conducă practicând votul de la distanță, prin e-guvernare. Și noi, tot așa ne plătim taxele.

Hai că am învățat să comunicăm online, am construit infrastructura unei realitati virtuale,  căreia îi testăm acum consistența mai devreme decât am fi crezut și, cu siguranță, mult mai devreme decât am fi dorit.

Dar simțim cu atât mai acut, în toată această vânzoleală, că există Adevărul, și acesta este cu noi – arătându-ne Calea și dându-ne dreptul la Viață! Dacă Adevărul absolut nu ar fi veșnic, dacă nu s-ar oferi El, nouă, atunci l-ar schimba oamenii, cu fiecare revoluție în care-și petrec timpul, în special cu răsturnarea valorilor și câștiguri de moment.

Izolarea din vremea carantinării noastre nu poate să ducă altundeva decât spre disconfortul neîncrederii și cred cu toată tăria, că înțelepciunea ne va îndrepta meditațiile spre unitate, spre solidaritate, spre catolicism. Nu de globalizare ne vom teme, ci de lipsa carității.

Iubiților,

Vaticanul nu e o Cetate care cucerește teritorii și nici nu apelează la forță pentru a se impune. Unitatea realizată de Petru, ne este prezentată în Faptele Apostolilor. Eu o văd mai degrabă ca pe un magnet care ne atrage, o forță centripetă pentru că găsește în noi, ecoul testamentar al Mântuitorului. Oile au nevoie de un păstor. E vremea să ascultăm Cuvântul de la Vatican:

Ce-am face cu leproșii, azi? Cu ce lege a clopoțeilor i-am marginaliza? De aceea, ne simțim mișcați de aceia care s-au imunizat trecând prin boală, și acum își pun sângele și plasma și anticorpii, la dispozitia si spre studiul medicilor ce i-au salvat … ajutând astfel, pe altii.

Și știți și voi: motive de dezbinare vor fi întotdeauna, multe.

Iată, vom ajunge cel mai probabil la testarea in masă a  anticorpilor pe care-i avem în interiorul nostru.  Vom fi căutați – nu în suflet, nu în conștiințe, ci în sânge – și ni se va spune, așa după cum vom fi catalogați prin testele de laborator: hei tu, cutare, ai anticorpi si nu mai prezinti risc de imbolnavire (adică ai făcut boala, ai luptat, ai învins, bravo!) … ești apt de muncă. Iar voi ceilalti, stati acasă …

Așadar, cu armata medicilor și preoților în prima linie, analizând sângele și sufletele noastre, vom reîncepe viața care în online, care în offline, apreciind de-acum fiecare amintire a normalității, pe care vom avea datoria să o povestim copiilor: uite, așa și pe dincolo, vezi în pozele astea … cum trăiam pe vremea dinaintea coronavirusului … (atât doar să fim atenți, căci vom adăuga la frustrările lor).

Să te ții atunci, popor de nostalgici, cum vom plânge cu lacrimi de jale, toate Adunările la care nu am participat …