Iubitilor,

Pare a fi vremea răsturnării valorilor, și de aceea, ne miroase a Revoluție – simțiți?

Dacă până acum vorbeam de muncă și nemuncă, acum vom vorbi despre e-work.

Dacă până acum vorbeam despre școală și chiul, acum vom vorbi despre e-learning.

Dacă până acum vorbeam despre recoltă și prisos, acum vom vorbi despre e-shopping.

Stadioanele vor rămâne pustii și vor fi înlocuite de e-gaming.

Parlamentele se vor întruni și vor învăța să conducă practicând votul de la distanță, prin e-guvernare. Și noi, tot așa ne plătim taxele.

Hai că am învățat să comunicăm online, am construit infrastructura unei realitati virtuale,  căreia îi testăm acum consistența mai devreme decât am fi crezut și, cu siguranță, mult mai devreme decât am fi dorit.

Dar simțim cu atât mai acut, în toată această vânzoleală, că există Adevărul, și acesta este cu noi – arătându-ne Calea și dându-ne dreptul la Viață! Dacă Adevărul absolut nu ar fi veșnic, dacă nu s-ar oferi El, nouă, atunci l-ar schimba oamenii, cu fiecare revoluție în care-și petrec timpul, în special cu răsturnarea valorilor și câștiguri de moment.

Izolarea din vremea carantinării noastre nu poate să ducă altundeva decât spre disconfortul neîncrederii și cred cu toată tăria, că înțelepciunea ne va îndrepta meditațiile spre unitate, spre solidaritate, spre catolicism. Nu de globalizare ne vom teme, ci de lipsa carității.

Iubiților,

Vaticanul nu e o Cetate care cucerește teritorii și nici nu apelează la forță pentru a se impune. Unitatea realizată de Petru, ne este prezentată în Faptele Apostolilor. Eu o văd mai degrabă ca pe un magnet care ne atrage, o forță centripetă pentru că găsește în noi, ecoul testamentar al Mântuitorului. Oile au nevoie de un păstor. E vremea să ascultăm Cuvântul de la Vatican:

Ce-am face cu leproșii, azi? Cu ce lege a clopoțeilor i-am marginaliza? De aceea, ne simțim mișcați de aceia care s-au imunizat trecând prin boală, și acum își pun sângele și plasma și anticorpii, la dispozitia si spre studiul medicilor ce i-au salvat … ajutând astfel, pe altii.

Și știți și voi: motive de dezbinare vor fi întotdeauna, multe.

Iată, vom ajunge cel mai probabil la testarea in masă a  anticorpilor pe care-i avem în interiorul nostru.  Vom fi căutați – nu în suflet, nu în conștiințe, ci în sânge – și ni se va spune, așa după cum vom fi catalogați prin testele de laborator: hei tu, cutare, ai anticorpi si nu mai prezinti risc de imbolnavire (adică ai făcut boala, ai luptat, ai învins, bravo!)ești apt de muncă. Iar voi ceilalti, stati acasă …

Așadar, cu armata medicilor și preoților în prima linie, analizând sângele și sufletele noastre, vom reîncepe viața care în online, care în offline, apreciind de-acum fiecare amintire a normalității, pe care vom avea datoria să o povestim copiilor: uite, așa și pe dincolo, vezi în pozele astea … cum trăiam pe vremea dinaintea coronavirusului … (atât doar să fim atenți, căci vom adăuga la frustrările lor).

Să te ții atunci, popor de nostalgici, cum vom plânge cu lacrimi de jale, toate Adunările la care nu am participat …

 

 


Pe măsură ce avansăm în lupta cu pandemia, învățăm că în afara lumii de dincolo, există și o lume de după, care se va exprima în continuitatea vieții pentru cei care, eventual, vom supraviețui. Continuitate, dar în același timp – îndrăznim să sperăm acest lucru – cu transformări majore. Dacă ne va schimba mentalitatea și modul nostru de viață planetar va intra într-o nouă etapă, poate vom vorbi de o epocă post-coronariană, sau de o generație de coronarieni (Generația C) … care va înțelege și interpreta în mod diferit moștenirea culturală a umanității …

Iată ce ar putea fi diferit, ce ne așteptăm să fie altfel, în lumea de după

  • Va fi reevaluată importanța sistemelor de sănătate, atât la nivel național cât și internațional. Se vor aloca mai multe fonduri pentru cercetare, inclusiv pentru bioinginerie – totodată, se vor rescrie regulile cercetării științifice, de la măsurile de securitate până la transparența raportării rezultatelor. Știu, securitatea și transparența par a nu face casă bună împreună, dar o listă a laboratoarelor, pe nivele de dotare și specializare va fi necesară. Vedem că efectul unei pandemii este la nivelul unui război atomic …

 

  • Tentația poveștilor despre această perioadă va fi mare. Vor fi chemați la rampă scriitorii de SF, editurile și casele de producție vor solicita scrierea și producerea cu cât mai mult realism a unor scenarii apocaliptice, iar regizorii vor avea de pus în operă producții din care nu vor lipsi pandemiile, dar și alte situații de dezastru planetar, despre care știm că s-ar putea întâmpla oricând: ciocnirea planetei cu un meteorit, topirea calotei glaciare, inundarea coastelor, deșertificarea, anarhie la nivel global …  Astfel, se va susține un proces de pregătire a populației pentru dezastrele ce vor urma. Dar dacă, dimpotrivă, sociologii, psihologii și preoții buni cunoscători ai sufletului omenesc se vor pune cu toții la masa dialogului, căutând alte moduri de pregătire ale umanității pentru ceea ce va veni? Vom avea de ales, între cultivarea temerilor noastre și valorile credinței: iubirea generatoare de pace și întrajutorare …

 

  • Va fi recunoscută și respectată munca la distanță, în toate formele ei: vor înflori platformele de educație la distanță și până la firmele de transport și logistică … va crește mult importanța (dependența) conexiunii la internet, shopping-ul online și bineînțeles, utilizarea spațiului colaborativ (conferințele online) …

 

  • Respectul față de Familie: dacă oricum stăm împreună – Bunici, Părinți, Copii -, dacă oricum ne ajutăm și ne împărțim sarcinile, hai să vedem: ce putem face pentru ca solidaritatea să beneficieze de legi noi: recunoașterea muncii casnice, plata bunicilor care au grijă de nepoți, …

 

  • Respectul față de conducători (de la primari la președinți de state) în măsura în care vom revizui responsabilitățile și le vom testa capacitățile. Va trebui să revedem un pic teoriile despre stat (rolul statului in salvarea națiunii dar și  rolul formațiunilor supra-statale – ex Uniunea Europeană), rolul consilierilor științifici și a specialiștilor în diferitele ministere ale statului. Presupunem că interdependența planetară va genera o mai bună colaborare între state, de asemenea, că între stat și sectorul privat vor fi legiferate măsuri speciale pentru situații de criză. Transparența raportărilor, aceleași sisteme metrice, … inclusiv unificarea calendarului Bisericilor creștine poate fi un exemplu! Dar în afara exemplelor de împăcare și ecumenism ce vor veni dinspre Biserici,  se va întări rolul armatei pentru situațiile de criză – e de presupus că vom căuta să avem oameni pregătiți în SMURD, IGSU, Pompieri, Jandarmi, Poliție …

 

  • Vom scrie reguli noi (poate o să apară chiar o legislație nouă?) pentru comportamentul social în vreme de criză. Vom da alt sens al activităților sociale care însemnau distracție – sau distragere de la esențial – astfel, industria de miliarde a evenimentelor sportive si culturale va avea probabil greutăți majore în a se redefini / relansa. Vom afla de reguli noi in spațiile publice, în hoteluri și în restaurante … Poate ni se va părea firesc (sau dacă nu, vom fi obligați de lege) să stăm acasă dacă suntem răciți … Vom realiza importanța educației unui comportament social responsabil, inclusiv prin reglementarea consumului …

 

  • Vom impune reguli noi și în materie de igienă – atât acasă, unde fiecare vom reînvăța spălatul pe mâini (cel puțin 20 de secunde!) și unde vom folosi dezinfectanții mai degrabă decât parfumul … dar și în spitale sau diferite locuri de muncă, unde nu vom permite accesul persoanelor care nu vor fi mai înainte scanate pentru verificarea temperaturii …

 

  • Poate vom merge chiar mai departe, reinventând regulile salutului și vom înlătura de pildă, îmbrățișarea sau strângerea/sărutul mâinii … apoi, vom trece cu toții la salutul japonez, considerat mai igienic și chiar mai respectuos … ;

 

  • În timp ce unii dintre noi vom dezvolta un soi de agorafobie, alții vom tremura redescoperind adevărurile lui Malthus și a altor vizionari mai vechi sau mai noi. Nu putem să nu semnalăm intervenția din anul 2015 a lui Bill Gates – care se ascultă desigur altfel, prin prisma actualelor experiențe;

 

  • Vom analiza fragilitatea umană, ce are o dependență constitutivă de lutul din care este plămădită și care e programată să închidă ochii la împlinirea vârstei de 135 de ani – și vom continua să revizuim sistemele de protecție ale slăbiciunilor noastre – de la standardul echipamentelor până la măsuri de disponibilizare a spațiilor din morgă și cimitire … dar, ce bine ar fi dacă în acest proces al măsurilor raționale, vom atrage și zestrea de înțelepciune a preoților care cunosc și trăiesc mesajul Bibliei – căci principiile general valabile, dreptul natural există și are puterea adevăratei schimbări (ce se produce în interiorul fiecăruia) …

 

  • Gânditorii vor comunica politicienilor, până ce aceștia vor înțelege și se vor apleca cu mai mult respect asupra legilor care protejează viața, cu tot ce implică acest punct – de la ocrotirea noului născut și a  bătrânului/bolnavului decuplat de la sistemul de ventilație, până la condamnarea și oprirea definitivă a războaielor; retragerea din societate a armelor și renunțarea la industria de armament, până la ocrotirea diversității speciilor și măsuri normale de îmbunătățire a calității vieții (inclusiv sau mai ales a aerului pe care-l respirăm, apei pe care-o bem …). Poate vom interzice prin lege să fie mâncate anumite animale … (lilieci, șerpi, șobolani …)?

 

  • Vom înțelege planeta ca sistem interconectat; iar egalitatea în fața morții va fi documentată de tocmai de circulația acestor viruși, foarte iubitori de democrație, care nu deosebesc intre bogati si saraci, desi aparent par a avea o preferinta fata de batrani (pe care i-ar vrea si mai izolati decât sunt) …

 

  • Riscul va fi să intrăm într-o lume a dezbaterilor sterile despre cum va fi mai bine, ce vom avea de făcut și cum să ne pregătim pentru viitor, pentru a exista și peste 100 de ani …mai mult, fiecare – cu sensibilitățile și trecutul său, va insista asupra suferinței lui unice, cu care-și va legitima propunerea de înnoire. Înțelepciunea pe care însă ne-o dorim, este să construim propunerile de la nevoile celuilalt (de asemenea, Biserica știe multe despre iubirea aproapelui) …

 

  • Vecinătatea va căpăta alt sens: vecinul de casă și contactul activ din media socială, cu cine vei petrece oare mai mult timp, cu cine vei schimba mai multe idei edificatoare, cine te va ajuta să-ți șlefuiești concluziile, să progresezi … ? Vom defini tot mai mult viața ca timpul pe care-l petrecem împreună

 

Voi cum simțiți ziua de mâine? …


Știm că disprețul este de fapt o formă periculoasă de judecată: odată cu afișarea lui, devenim mai mici sufletește. E o formă de îndepărtare, de autoizolare într-un turn de fildeș, unde ne adormim conștiința condiției noastre de muritori. Ori, tocmai aici e frumusețea construcției acestei lumi: egalitatea noastră nu vine din drepturile câștigate prin te-miri-ce revoluție socială sau tehnologică și nici măcar din moștenire, ci din poziția perfect egală pe care o avem pregătită cu toții – și noi cei încă vii, și cei dragi ai noștri, trecuți la Domnul – în Ziua Judecății, atunci când va veni.

Așadar – să ținem departe de noi orice formă de dispreț, să ne ferim a judeca pe fratele nostru și să privim în jur, la ceea ce se întâmplă în lume, punând toată încrederea și chemând cu  rugăciunile noastre lumina adevărului pentru a înțelege freamătul acestor zile.

Suntem la începutul Postului Mare – și nu putem să nu ne întrebăm de unde panica aceasta indusă, de unde campania aceasta (în ea însăși molipsitoare), că vom fi răpuși în curând de un virus nou, pe deasupra și … încoronat?! Întreb un prieten, medic. Îi spun: Iartă-mă că te deranjez cu o întrebare banală, dar care este diferența dintre gripă și viroză? Îmi place de prietenul meu, și pentru că îmi cunoaște bine nivelul de inteligență (mă bătea la șah), și îmi explică așa, cu răbdare: ”Gripa e o formă de viroză, generată de virusul gripal de tip A și B și de virusul de tip parainfluenta” … ”iar viroza poate fi în mai multe locuri – de pildă, abdominal ” … Adică și gripa, tot un fel de viroză, îmi spun. 

Prietenul meu doctorul, are timp pentru mine. Înainte să ne luăm rămas bun, îmi spune o povestioară plină de haz, pe care o redau aici, fiind spumoasă!

Cică o Familie de Români se întorcea zilele acestea, cu mașina proprie, de la schi, din frumoasa Italie, dintr-o renumită stațiune din Munții Dolomiți – așa-numita regiune Alto Adige (pentru italieni) sau Süd Tirol, (pentru austrieci) … 

Sunt opriți la graniță, și întrebați de unde vin. Tatăl răspunde: 

Din Italia … 

Alerta s-a declanșat imediat. Turiștii sunt invitați să coboare, sunt poftiți într-un birou pentru o discuție mai amănunțită, cu șefii. 

Bună ziua, am înțeles că veniți din Italia … zice, din spatele unei măști de protecție, unul dintre inspectorii vamali. 

Da … vine din nou, confirmarea. 

Dar de unde, din Italia? … 

Omul, pe fază – înțelegând unde bate polițistul -, zice, plusând ca la poker, pe o soluție de tip cacealma (sau ”all-in” – atunci când joci totul pe-o carte): 

Din Tirolul de Sud … 

Mirarea se manifestă în tăcere, sub mască. Nu se vede mai nimic din felul în care gura, prin mimică, își exprimă neștiința. Orgoliul știe să ascundă, ignoranța știe să se auto-menajeze, experiența a învățat ”organul” să nu se expună, inutil. Izolarea perfectă e atunci când nu riscăm nici o întrebare suplimentară … 

Ah, din sud … 

Și, cu o răsuflare ușurată, polițistul vamal dă o rezoluție favorabilă acestui caz: 

Atunci e ok, puteți trece

Râd. Dar prietenul meu doctorul, de care nu am timp să mă bucur atâta cât aș vrea, pentru că ne despart – vezi bine – câteva sute de kilometri și mai ales … coroana Munților Carpați (deh, avem și noi, românii, o coroană care ne-a protejat prin veacuri ființa națională – și iaca, sunt bune și coroanele la ceva), îmi zice să mai aștept un pic, că mai e și o a doua parte a poveștii. Ascult, cu nerăbdare …

Ajunge în fine Familia de Români, acasă. Se întorc cei mici la Școală – și copiii, ca după vacanță – că tu pe unde-ai fost, că altul ce-a mai văzut, altul cu ce se mai laudă … Și natural, minunățiile Dolomiților nu puteau rămâne … nepovestite! Acum – nu avem de unde ști dacă românul s-a născut trădător sau s-a format astfel în vremea prigoanei comuniste, cert este că unul dintre colegi a alertat pe Doamna Profesoară, aceasta a anunțat conducerea Școlii, care l-a trimis direct și imediata acasă, pentru două săptămâni, pe micuțul lăudăros. În izolare, la domiciliu. Și el, și toată familia lui…

Oare s-or da prime pentru raportarea acestor cazuri de … posibili purtători de coronavirus?, mă întreb ascultând pe prietenul doctor, când de-o dată, gândul îmi fuge la o altă temă care mă frământă serios.

E vorba de comunicatul Bisericii Române. Da, acela de ieri seară, cel cu interzicerea pupatului icoanelor și cu lingurița proprie – sau cea de unică folosință – la primirea Sfintei Împărtășanii.

Doamne, iartă-ne! Am ajuns să Îți cerem cu voce tare, să iei în seamă socotelile noastre, pentru că avem așteptări bine definite și suntem nerăbdători să le împlinim. Ori, noi socoteală vom da, nu vom cere! Și o vom da, atunci când când vom fi chemați – urmând principiul fundamentalei egalități a celor vii și a celor morți – în fața Scaunului Măririi Tale, despre felul cum am folosit fiecare, darurile primite!

În afară de legi și regulamente, avem așadar nevoie de repere (morale), de raportare (a noastră, la Creator) și de raporturi (normale, de pace și bună înțelegere – cu frații noștri). Nu trăim singuri, nu putem fi (rămâne) izolați, creștinismul este o religie a iubirii aproapelui!

Dar să nu ne pierdem umorul și buna dispoziție! Și mai ales, să folosim din plin bunul simț: dacă ești bolnav, stai acasă, pune igiena pe primul plan, ia distanță firească față de cel care tușește, și celelalte …! 

Ieri seară, la jurnal, ascultând dispozițiile Bisericii Române pentru noi credincioșii, cărora ne-a vorbit așa, ca să o înțelegem și să o ascultăm, nu am judecat și nu am ascultat cu superioritate…  Ci m-am îngrozit pur și simplu de sensul grotesc și formele hâde ale exagerărilor noastre. Le-am consemnat aici, pentru că altfel, serios vă spun: aș fi preferat să le trec cu vederea … Dar se pare că așa e în pandemii: testăm sistemul social, economic, politic dar și … bisericesc, din care facem parte!   

(Scrisă în București, în autoizolare – dar cu promisiunea unui antivirus recent reînnoit pe computerul de uz personal, in ziua suplimentară a anului bisect 2020)

lingurite de unica folosinta

Aviz – jucătorilor pe Bursă: urmăriți evoluția prețului lingurițelor de unică folosință … 


Cum stabilim de partea cui este adevărul? 

Hai să luăm un caz – greu-spre-imposibil, pentru că este din medicină și chiar nu suntem pregătiți pentru înțelegerea profundă a cauzelor producerii fenomenelor anatomo-patologice, nu avem nici studii de specialitate și îi respectăm prea mult pe medici pentru întregul lor efort cognitiv, depus pe parcursul unei vieți … pentru a face binele concret, palpabil: ce e mai presus de vindecarea și alinarea durerilor fizice?!

Tentați așadar de coronavirus și aflând surprinși că banalul spălat pe mâini pare să fie din nou la modă, vom recunoaște că strănutul, când îl auzim în jur – are deja alte conotații, simțim altfel pericolul care pândește la tot pasul. Tot mai mult se vorbește de izolare (carantină, dacă dai semne de boală) și autoizolare (izolarea la domiciliu, dacă ai fost în zone unde s-au semnalat cazuri) …

Se numără paturile de spital și ajungem la concluzia că multul va fi în curând prea puțin, dacă e să vină (și) peste noi, năpasta. După cum îi spune numele, pandemia (de la pan tot și demos – popor) – va ajunge, în cele din urmă, din urmă (sic!), pe toată lumea. Apoi, urma turmei va fi scăpată, desigur – de un nou vaccin antigripal, evident, îmbunătățit. Și tot așa …

Biblia ne oferă multe expresii memorabile, care ne pot ajuta în surprinderea adevărului zilnic. În cazul de față, pentru că tot vorbim de carantină și izolare, cred că se potrivește foarte bine o replică a Arhanghelului Mihail, pe când se lupta cu diavolul pentru trupul lui Moise (cf Iuda, 1:9) – ”Să te certe pe tine Domnul!” – în sensul în care să te pună în limitele tale, să nu mai crești, să te răpună prin limitare, prin identificare și demascare, Domnul Cel Atotputernic!

A defini răul este începutul obligatoriu a limitării puterii sale, în special a aceleia de a se propaga în lume, contaminând și îmbolnăvind pe cei sănătoși – transformându-i în unelte ale răului. Dar nici măcar după ce ajungi să-l cunoști prin îngrădire, nu ai dreptul (în creștinism) să-l judeci pe aproapele tău, aflat în suferință. Ci mai bine îți este ție să-l compătimești, să-l ajuți să treacă prin durerile care i-au cotropit sufletul și trupul. Creștinii au așadar o condiție asumată, care nu le e permisă spre laudă, anume iertarea profundă, iertarea din tot sufletul (da, și a dușmanului, mai ales!), pentru a ajunge la practicarea iubirii.

Pentru diavol, a nu se mai propaga în lume, din porunca lui Dumnezeu (și nu din slaba mea voință!) – este o condamnare suficientă. Dar dacă ne propunem, în lipsa unei minime decențe, să vrem noi a face vizibilă dreptatea și adevărul, asta deja se cheamă să grăbești cursul istoriei. Să cauți vaccinul pentru a câștiga bani din vânzarea lui. Iar din acest orgoliu de a scrie noi înșine istoria, din această lăcomie a câștigului necuvenit, pentru că este pe seama suferinței semenilor noștri, vom chema în cele din urmă, Apocalipsa, asupră-ne …

Tentatiile Sfantului Anton

Salvador Dali este unul dintre artiștii preocupați de redarea tentațiilor Sfântului Anton …