Intrucat sunt unul din prigonitii care in acest sezon nu au avut acces la meciurile din Liga Nationala de Fotbal – deoarece “cineva, acolo sus”, la reteaua de cablu/LPF/consortiul castigator al licitatiei … a hotarat “sa joace tare”, sa faca o demonstratie de forta, de genul: “Daca nu platesc cat vrem noi, nu le dai! Sa vedem ce-o sa faca!” … Ei bine, ca unul ce nu am acces din propria canapea la GSPTV; am fost nevoit sa caut solutii pentru ultima etapa a Campionatului 2008/2009. Am hotarat, impreuna cu un bun prieten, sa vedem meciul la unul din restaurantele bucurestene, din plin dotat cu plasme…
 
Rasplata efortului a fost pe masura. Dincolo de tensiunea generata de evolutia scorului, am putut privi, simultan, pe doua ecrane diferite, atat meciul Unirea Urziceni – Steaua, cat si cel de la Brasov, dintre Steagul si Poli Timisoara. Imi intorceam privirea, in functie de faza, si – la un moment dat, am exclamat catre prietenul meu: “Uite, de-aia ma urmareste de cateva zile expresia… Romania bicefala! Se-ntampla si in fotbal ce avem in politica: Romania e condusa de doua partide… Partide politice, nu de fotbal, bineinteles!”
 
Sintagma in sine – ca reprezentare grafica – am intalnit-o prima data in heraldica: e stema Cantacuzinilor, cu acvila imperiala avand doua capete.
 
Ca moment istoric, as exemplifica cu perioada in care Imperiul habsburgic a avut nevoie, dupa anul 1866, sa faca o serie de concesii si sa caute aliati – adaugand o a doua Capitala, un al doilea cap: langa Viena, Budapesta.
 
PSD si PDL sunt astazi in politica romaneasca cele doua “capete” care au hotarat sa aiba un trunchi comun. Aceasta formula – in aparenta eleganta si rod al unei diplomatii de clasa; isi arata inevitabil limitele in contextul alegerilor. Frati intru Binele comun al Tarii pe care au hotarat cu intelepciune sa o slujeasca, uita ca au acelasi trup si isi indreapta energiile unul impotriva celuilalt – spre autodistrugere… 
 
In stema pomenita mai devreme, acvila are doua capete care nu se privesc reciproc: ele cauta spre directii opuse, acoperind atat Vestul cat si Estul. Monstrul cu doua capete pare bland pentru ca vrea Binele. Daca ne imaginam insa cele doua capete sfartecandu-se reciproc in alegeri democratice, insetate sinucigas de propriul sange… avem imaginea sfarsitului.
 
Pentru a reveni la paralela cu Fotbalul si a incheia scurta dizertatie asupra vremurilor pe care le traim, am sa spun doar atat: este meritul echipelor mici si al antrenorilor lor tineri, ca au rezistat tentatiei de a se scufunda reciproc in mocirla compromisului din culise si au ales sa respire aerul tare al confruntarii din teren.