In loc de a folosi sintagma “Punct si de la capat” … ai nostri conducatori se grabesc spre punctul final. Puntile comunicarii se rup in asemenea masura in timpul alegerilor incat orice carpeala postelectorala pare de-a dreptul imposibila. Sau falsa, cum vreti.

E adevarat ca fiecare epoca a avut parte de calamitatile ei: dinozaurii – meteoritul; olarii de la Cucuteni – popoarele indo-europene; dacii – romanizarea; calul/putere -forta aburului; vechiul regim – revolutia; … adunarile nationale – dezbaterile televizate …; (si mai nou: internetul, care le preia pe toate asupra sa – numai de nu ne-am incurca in cabluri!)

Marile transformari merg o vreme mana in mana cu debandada, dezordinea, haosul…  Dupa care incep lamentarile firesti legate de vremurile trecute, ca ce bine (le) era stramosilor, cum tineau ei la traditie, etc. Si apoi, din aceste lamentari/capete sparte si cu spatele la zid fiind – lumea nu mai are incotro, decat spre inainte. Poate asta se intampla si acum: suntem adusi incet, incet, cu spatele la zid – pentru a intra asa cum trebuie in noua epoca, europeana!

Unora, descaltatul acesta la usa Casei Europei li se va parea cu siguranta un obicei nou pe care nu vor dori sa il invete. Altii vor intelege imediat: e sansa/obligatia tinerilor de a rezolva ecuatia schimbarii pana la capat. E in legea firii lucrurilor sa desavarseasca ei revolutia.

Schimbarea reala nu se va produce reducand de la (peste) 400 la (fix) 300 numarul parlamentarilor. Ci atunci cand vom avea doua partide in Parlament, fiecare reprezentand Vechiul si Noul, alternand temporar la Putere in functie de  performantele fiecaruia.

Concluzii:

 

  • Dupa cum pe strada nu ne plac acei soferi care-si conduc masinile cu claxonul;
  • Dupa cum la fotbal nu ne plac arbitrii care-si inghit fluierul si fragmenteaza jocul de nu mai intelegem nimic din ce ar fi trebuit sa fie un spectacol;
  • Tot astfel, atunci cand totul  graviteaza in jurul politicii (si asta se intampla mai ales cand ea nu functioneaza, cand lipseste dialogul, cand se rup puntile), societatea ar trebui sa se revolte … prin votul schimbarii!
Si uite-asa, corul dinozaurilor afoni, pe de-asupra lipsiti de dirijor – atrage catre sine meteoritul schimbarii!