Că media este purtătoare de mesaj către masse – nu este vina ei, ci tocmai scopul pentru care a fost creată. Însă Herr Gutenberg nu avea de unde să bănuiască forţa tabloidelor ajunse la mare modă spre sfârşitul secolului XX – un asalt de trupuri goale, situaţii conflictuale, tragedii scoase la mezat … foamea de senzaţional este guvernată de principiul “le dăm ceea ce caută, le oferim ceea ce se cumpără!”

Am citit recent un articol al unui stimabil domn care de mulţi ani urmăreşte fenomenul publicitar în România. Am avut chiar şansa să îl cunosc personal, şi apreciez că luările lui de poziţie sunt de cele mai multe ori corecte. Într-un articol recent însă, am rămas surprins nu numai de faptul că împarte lumea noastră în tabere (media vs agenţii) – dar şi că pune în discuţie serios probitatea morală a publicitarilor, gata la orice compromis pentru un pumn de arginţi… Mai jos, vă invit să citiţi articolul Dlui Barbu, şi să căutăm împreună ieşirea din impas, dacă în mod real suntem într-unul…

http://www.adevarul.ro/forbes/editoriale/Forbes-Depresia-pietei-publicitate_0_349165311.html

Şi mai jos, răspunsul meu.

Dragă Petre!

Vremurile cele rele încă nu au venit peste noi… nu ştim cât de lung va fi mersul pe fundul “U”-ului, dar semnele adaptării la rău sunt vizibile.Pot să adaug la cele corect sesizate de tine mai sus, apetenţa crescută pentru vechiul sistem al combinaţiilor tip “barter”: de genul – hai că accept să mă plăteşti şi în găleţi cu vopsea, dacă tot am prin grădina mea o lucrare de terminat :-)!

Semne ale sărăciei care vine peste noi mai sunt orele de muncă (mai multă) pentru bani mai puţini dar şi tonul tot mai promoţional al campaniilor în derulare… acelea care mai sunt…

Interesant ar fi de analizat produsele şi serviciile care se ridică pe timp de criză: jocurile de noroc, cazinourile …? Bine-ai revenit la noi, dragă BINGO!

Ca umil telespectator, azi dimineaţă mi-a venit să strig replica: “Atenţie, Televiziuni, (tele)comanda la mine!”… după ce-am citit articolul tău, am înţeles cum stă treaba: pe de-o parte, noi agenţiile suntem creatorii unor personaje (Ucenicul Dorel, Vecinul Costel de la doi) care incită pe cei puternici să ia la mişto pe cei slabi, după cum pe cei slabi îi îndeamnă să se revolte împotriva celor puternici, să nu rămână ei fraierii satului!

De acord, puterea bugetelor implică o responsabilitate sporită cu cât acestea sunt mai consistente. Ele pot şi duc la modificări în comportamentul consumatorului. Dar cred că la fel de mult contează calitatea programelor şi a informaţiei selectate şi difuzate în rândul masselor. Dacă Tănase se semnează candid “Dodel” într-un chat de cantonament sau Cristea se fotografiază singur în pielea goală, găsind fiecare în asta te-miri-ce plăcere e …doar treaba lor, nu …i?! Puterea mediei de a corupe prin sharuirea informaţiei sau slăbiciunea ei de a se lăsa coruptă pe motiv de foame … e o temă interesantă, pe marginea căreia vom mai avea de spus câte ceva şi unul, şi celălalt…

Te salut cu drag,

Călin Diaconu