– Cum veghem asupra noastră?
– Observând atent ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, în acelaşi timp, ascultând atent ceea ce ne dictează conştiinţa!
– Aceasta nu seamănă a nehotărâre?
– Nu. Căci o conştiinţă în flăcări, în zbatere pendulară între Bine şi rău – este o conştiinţă vie! Abia resemnarea în faţa marii lupte căreia îi suntem predestinaţi – abia aceea înseamnă moarte sufletească…
– Cum lucrează cel rău?
– Lucrează cu slăbiciunile noastre, însă ce avem de făcut este să ne ascultăm cu atenţie conştiinţa, pentru a nu rătăci pe drum. Simţurile par a fi mai expuse, un soi de avangardă aflată sub stare de asediu…
– Cum ne ajută Cel Bun?
– Starea de îndoială a cugetului nostru e o stare de har: Spiritul Sfânt colaborează cu omul, îndoindu-i certitudinile şi întărindu-i credinţa!
"Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei."(Ioan, 8, v7)
Calin Diaconu 
February 13, 2011 at 12:02 am
sau cum se zicea pe undeva numai prostii n-au dubii
de aceea Cristos s-a ridicat contra unor reguli de forma, contra unei credinte goale fara fond
LikeLike
February 13, 2011 at 12:06 am
tocmai asta e si credinta,noi toti ne indoim, Dumnezeu nu se vede,de aceea credem
LikeLike
February 14, 2011 at 4:46 pm
Mare lucru simplitatea, doctore! Ajungem la ea după ce ne eliberăm minţile din hăţişul întrebărilor şi problemelor false! Mulţumiri!
LikeLike
February 15, 2011 at 7:15 am
Ar mai fi ceva: Cartea a II-a a lui Moise – Ieşirea -, este un prilej de meditaţie pentru felul în care Dumnezeu stă de vorbă cu oamenii. Nu numai le dictează (prin Moise) Legile, ci le predă adevărate cursuri de design şi arhitectură: mai întâi cum să fie construit chivotul Legii, apoi cortul în care să fie păstrat acesta… Dumnezeu, prin exprimarea Voinţei Sale divine, se defineşte ca modelator de suflete şi arhitect: El ne spune CUM, iar noi nu avem decât să urmăm regulile care ne sunt încredinţate!
LikeLike