– Cum veghem asupra noastră?
– Observând atent ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi, în acelaşi timp, ascultând atent ceea ce ne dictează conştiinţa!
– Aceasta nu seamănă a nehotărâre?
– Nu. Căci o conştiinţă în flăcări, în zbatere pendulară între Bine şi rău – este o conştiinţă vie! Abia resemnarea în faţa marii lupte căreia îi suntem predestinaţi – abia aceea înseamnă moarte sufletească…
– Cum lucrează cel rău?
– Lucrează cu slăbiciunile noastre, însă ce avem de făcut este să ne ascultăm cu atenţie conştiinţa, pentru a nu rătăci pe drum. Simţurile par a fi mai expuse, un soi de avangardă aflată sub stare de asediu…
– Cum ne ajută Cel Bun?
– Starea de îndoială a cugetului nostru e o stare de har: Spiritul Sfânt colaborează cu omul, îndoindu-i certitudinile şi întărindu-i credinţa!
"Cel fără de păcat între voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei."(Ioan, 8, v7)
Calin Diaconu 