… e un subiect important de meditatie: pentru ca mesajele platite ajung in spatiul public prin vehicolele media.

Teoretic, ele pot fi vazute/citite de toata lumea. In felul acesta, oamenii se pot lasa influentati in deciziile/actiunile lor viitoare. Pentru ca nu ai voie sa faci (chiar) orice cu banii pe care ii ai la dispozitie, e normal sa existe reglementari – si, in acelasi timp, o anumita “stare de veghe” a societatii privind natura si sensul mesajelor platite expuse…

Stati putin. Am spus “nu poti face chiar orice cu banii pe care ii ai la dispozitie”?! Nu-i corect! Proprietatea e sfanta! O fi, dar trebuie sa admitem ca exista doua tipuri de proprietate – privata si publica!

Plecand de la aceasta constatare, putem incerca o reformulare: intrucat in spatiul public (media), proprietatea privata (mesajul platit) ia cu asalt mintea cea sensibila a individului (particularul), acesta trebuie aparat de exagerari, minciuni, promisiuni false, indemnuri cu scop ascuns, incitari la violenta, etc.

Si totusi, in cazul in care cenzura aceasta benefica ar functiona, ar trebui sa inceapa prin inventarea unui sistem de monitorizare a promisiunilor politicienilor in campania electorala 🙂 …

Simplu, nu?

Il ascult pe Florea Bolog cum vorbeste indirect, printre suspine reale, despre cat de frumos va fi cand va incepe exploatarea miniera cu cianuri in Rosia Montana – si ma intreb: pe cati bani si pe cat timp a cesionat drepturile de imagine din spotul in care l-au pus sa joace?