Rugamintea Apostolului este sa ne purtam corect viata, dand atentia cuvenita raporturilor cu semenii nostri.

Ne gandim ca suntem obligati la aceasta prin insasi constructia noastra: suntem dotati cu “simturi sociale” – vazul, auzul sau mirosul (pe langa celelalte doua, pe care le putem considera ceva mai “personale” – cel tactil si gustul, care “nu se discuta” 🙂 …)

Reteta unei vieti corecte social are trei ingrediente principale. Acestea pot coexista, trebuie antrenate permanent (tin de vointa noastra) si se numesc: Bunatatea, Bucuria si Rugaciunea de multumita. Dupa cum citim in Epistola Intai catre Tesalonicieni (V, 14-23): “… totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti. Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”

Bunatatea… Sa facem cu totii binele in jurul nostru. Suna prea utopic? Atunci haideti sa ne ferim de rau! Suna prea plictisitor si relativ usor de facut? Sa increcam deci sa distingem cele doua componente ale bunatatii recomandate spre practicare de Sfantul Pavel.

1. Bunatatea fata de celalalt, in sistemul de raportare “unu la unu”. Desi pare simpla, relatia o recunoastem a fi una plina de capcane si greutati – caci ne aflam in fata cate unui seaman de-al nostru la un moment dat al existentei noastre, atunci sau acum, aici sau acolo. Ne prezentam la intalnirea cu celalalt pentru a da, de fiecare data, masura intelepciunii noastre… Bunatatea fata de celalalt inseamna intelepciune altoita pe intelegere.

Sa intelegem ca bunatatea constienta si educata fata de cel care ne sta in imediata apropiere la un moment dat, tine de varsta (experienta) si antrenament (in cunoasterea psihologica a temperamentelor si comportamentelor semenilor nostri)?

Sau, conditia bunatatii noastre e mai degraba determinata de conditia in care se afla constiinta noastra? Bunatatea este o forma de manifestare a dragostei. De aceea copiii (sau mai ales copiii) pot fi exemple de bunatate pentru noi toti!

2. Bunatatea fata de toti. E fara doar si poate un salt calitativ, conditionat de lungi antrenamente in relatia “unu la unu”. Dupa ce am ajunge sa stapanim bine dragostea fata de aproapele, putem spera sa avem bucuria de a gusta candva din bunatatea cupei sociale … Credem ca “bunatatea fata de toti” este o calitate care poate fi atinsa, dar este rezervata spiritelor nobile, care isi daruiesc viata, se ofera cu drag multimii. Multimea simte cand e iubita cu adevarat sau cand e inselata. Si are felul ei aparte de a reactiona.

Ne gandim la concerte, cand am auzit pe mari sau mici artisti multumind cu replica “I love You all!” si pana la recenta cearta in direct pe telefonul televizorului, cand lovind intr-unul singur – Presedintele votat sa ne iubeasca pe toti, ne-a privat de … bunatatea lui!