Temasek Holdings este un fond de invesitii suveran care reprezintă interesele statului Singapore (evaluarea activelor la data de 31 Martie 2014 este de 223 miliarde de dolari). Împlinind recent 40 de ani, întreprinderea își pune întrebări interesante legate de evoluție într-o lume aflată în schimbare. Filmulețul de mai jos se încheie optimist (să nu spun ”tonifiant”) pentru oricare din noi, cei aflați la mijlocul vieții: ”At 40, Our Journey Has Just Begun!”

Dar mai este încă un film pe care vi-l recomand (vezi mai jos) – pentru că veți descoperi în el esența leadershipului asiatic: viața cedată în schimbul binelui țării și familiei, valori pe care un bărbat este obligat să le apere. La despărțirea de șeful statului, compania de stat Temasek aduce un omagiu Domnului Lee Kuan Yew (1923 – 2015), conducătorul ”de-o viață” a unui stat de 5 milioane de locuitori care și-a câștigat prin muncă respectul lumii întregi.

Nu aveam nimic – se spune la un moment dat în film, afară de poziția geografică și bărbații hotărâți să lase ceva în urma lor. Am muncit pentru a ajunge aici: am ridicat o infrastructură la cele mai înalte standarde, am investit în educație. Acum avem pe lângă poziția geografică, o infrastructură pe care mulți o invidiază și o forță de muncă foarte calificată. ….

Iată ce trebuie să învețe politicienii, de pretutindeni: că patriotismul nu a murit, că interesele locale sunt o forță mobilizatoare, dar mai ales că rolul lor este de a se concentra asupra creării de premise. Oamenii, entuziasmați să muncească vor face restul (putem reflecta asupra muncii ca opus al … furtului, sau cerșitului – dar ne oprim aici).

Politica ”de stat” – înseamnă existența unei viziuni împărtășite de toți cetățenii (lideri și oameni de rând) pentru a crea o imagine coerentă acelui stat. Altfel, forțele externe care de cele mai multe ori au interese diferite, își fac propriile jocuri. Altfel, apare îndoiala: noi pentru cine muncim?

Politicianul ”de stat” înțelege că rolul său este de a crea premise pentru direcții de dezvoltare pe care nu are cum le cunoaște pe de-a-ntregul. De aceea, odată cu premisele, trebuie să propună valori etice, iar exemplul personal este fundamental.

Politicianul ”de stat” face să pălească politicianul ”de partid”. Sau mai bine spus, îl pune în lumina micului să adevăr de grup …


Sunt multe căile care duc spre împietrirea sufletului iar pericolul de a ne îmbolnăvi de nepăsare este cu atât mai mare cu cât sistemul social în care trăim ne propune himere poleite cu aur în locul valorilor spirituale eterne: Credința, Speranța și Iubirea.

Textul de față nu-și propune să schimbe pe vreunul din voi, ci este menit să mă ajute să mă schimb pe mine, cel care intru în relație cu voi, care schimb cu voi idei, cuvinte, priviri, promisiuni … Mai ales, dorește să sondeze capacitatea de transformare a unui teoretician în educator. Un teoretician este acela care învață pentru a căuta explicații, un educator este cel care propune schimbarea pentru sensul ei evolutiv: pasul înainte, spre întâlnirea cu Creatorul.

Împietrirea nu înseamnă imediat nemișcare, ci poate căpăta sens în căutările false, în frământările sterile, în rătăcirile din labirintul vieții de zi cu zi. Prezentul continuu depășește prin aceea prezentul imediat, pentru că ajunge să vadă viața de sus, în sensul ei. Căutarea e bună, dar dacă nu are sens transformator, dacă nu caută conținutul (esența) jocului – rămâne la stadiul de practică a plăcerii.

Teoreticianul împietrit în sistem ceartă pe celălalt. Este creator de scandal și discuții. Vede lucrurile care nu merg, le arată cu degetul, fără a găsi soluțiile adevărate. Îl recunoaștem în moralistul de serviciu care, scuturat bine, este demascat de propriile interese partinice. Demascatorii răului din celălalt sunt purtători de mască ei înșiși.

Educatorul e cel care propune exemplul propriu. Trecerea se face de la realția om-către-om la relația om-care-se-oferă-pe-sine-celuilalt, adică de la explicație la conținut, de la formă la fond, de la observarea relelor care se văd cu ochiul liber – la expunerea răului care stă ascuns și le generează.

Sistemul construit de oameni, adică societatea și statul care o guvernează – își arată din când în când limitele, cât să stârnească nemulțumiri și setea de schimbare. Șansa democrației și farmecul ei constau în aceea că acceptă principial punerea în discuție a stărilor de fapt date, dar slăbiciunea ei se relevă în sterilitatea discuțiilor și fragilitatea numerelor: cei mulți legitimează puterea, iar nu dreptatea.

Fiindcă sămânța depinde de locul în care cade, putem ajunge la concluzia că universul din jur nu e pregătit să primească ideile novatoare și suntem tentați să ne întristăm când schimbările nu se produc în ritmul dorit de noi. Suntem gata să dăm vina pe osificarea din jur, înainte să ne aplecăm asupra pietrei din interior, de unde pornește adevărata schimbare. Valorile eterne rămân Credința, Speranța și Iubirea – iar acestea nu pot fi împrumutate din afară, trebuie descoperite în interior, în raportul nostru cu ceilalți – prin exemplul pe care-l propunem.


(Note și însemnări în timpul Școlii de Rugăciune 2014/2015)

Labirintul căutărilor sterile. E atât de simplu să recunoști oamenii după faptele lor ...

Labirintul căutărilor sterile: când ar fi atât de simplu să recunoștem oamenii, după faptele lor …


Rugamintea Apostolului este sa ne purtam corect viata, dand atentia cuvenita raporturilor cu semenii nostri.

Ne gandim ca suntem obligati la aceasta prin insasi constructia noastra: suntem dotati cu “simturi sociale” – vazul, auzul sau mirosul (pe langa celelalte doua, pe care le putem considera ceva mai “personale” – cel tactil si gustul, care “nu se discuta” 🙂 …)

Reteta unei vieti corecte social are trei ingrediente principale. Acestea pot coexista, trebuie antrenate permanent (tin de vointa noastra) si se numesc: Bunatatea, Bucuria si Rugaciunea de multumita. Dupa cum citim in Epistola Intai catre Tesalonicieni (V, 14-23): “… totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti. Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.”

Bunatatea… Sa facem cu totii binele in jurul nostru. Suna prea utopic? Atunci haideti sa ne ferim de rau! Suna prea plictisitor si relativ usor de facut? Sa increcam deci sa distingem cele doua componente ale bunatatii recomandate spre practicare de Sfantul Pavel.

1. Bunatatea fata de celalalt, in sistemul de raportare “unu la unu”. Desi pare simpla, relatia o recunoastem a fi una plina de capcane si greutati – caci ne aflam in fata cate unui seaman de-al nostru la un moment dat al existentei noastre, atunci sau acum, aici sau acolo. Ne prezentam la intalnirea cu celalalt pentru a da, de fiecare data, masura intelepciunii noastre… Bunatatea fata de celalalt inseamna intelepciune altoita pe intelegere.

Sa intelegem ca bunatatea constienta si educata fata de cel care ne sta in imediata apropiere la un moment dat, tine de varsta (experienta) si antrenament (in cunoasterea psihologica a temperamentelor si comportamentelor semenilor nostri)?

Sau, conditia bunatatii noastre e mai degraba determinata de conditia in care se afla constiinta noastra? Bunatatea este o forma de manifestare a dragostei. De aceea copiii (sau mai ales copiii) pot fi exemple de bunatate pentru noi toti!

2. Bunatatea fata de toti. E fara doar si poate un salt calitativ, conditionat de lungi antrenamente in relatia “unu la unu”. Dupa ce am ajunge sa stapanim bine dragostea fata de aproapele, putem spera sa avem bucuria de a gusta candva din bunatatea cupei sociale … Credem ca “bunatatea fata de toti” este o calitate care poate fi atinsa, dar este rezervata spiritelor nobile, care isi daruiesc viata, se ofera cu drag multimii. Multimea simte cand e iubita cu adevarat sau cand e inselata. Si are felul ei aparte de a reactiona.

Ne gandim la concerte, cand am auzit pe mari sau mici artisti multumind cu replica “I love You all!” si pana la recenta cearta in direct pe telefonul televizorului, cand lovind intr-unul singur – Presedintele votat sa ne iubeasca pe toti, ne-a privat de … bunatatea lui!

 


Adevarurile cele mai simple trebuie sa parcurga uneori un drum foarte intortocheat pentru ca noi se pare ca suntem ocupati cu o gramada de alte lucruri, decat a ne lasa uimiti, de calitatea tripla a Adevarului: aceea de a fi si Bun, si Frumos, si … Adevar!

Gandind ca lucrurile vor avea o traiectorie mai scurta, am spus ca alegerile anticipate ar fi singura solutie posibila in situatia data. M-am inselat.

De fapt, adevarata solutie este alta, si ne-a fost sugerata de reactia de greata a strazii fata de politicienii romani, indiferent de partid …

Solutia e simpla, si se numeste Restaurarea Monarhiei.

Asa sa ne-ajute Bunul Dumnezeu!

Cum nu ne-am dat seama mai devreme? E timpul pentru revenirea Regelui!


Sfântul Ioan zis “Scărarul” a trăit şi s-a nevoit în lume, înţelegând că prin cunoaşterea şi făptuirea Binelui, omul are şansa  mântuirii.

Mecanismul înţelepciunii era definit în acest mod: pentru a te ridica pe o treaptă superioară – trebuie să găseşti înţelepciunea de a coborî un echivalent prin smerenie!

Cu alte cuvinte: vrei un pic mai sus – atunci gândeşte-te că trebuie să renunţi la ceva, că trebuie să dai ceva la schimb… pentru a te păstra pe scară şi mereu în urcare! Altfel, probabilitatea căderii e înscrisă genetic în ADN-ul uman.

În timp ce ne uimim zilele acestea de povestea tristă a  unui băiat bun, Cristi Diaconescu – care părăseşte o echipă atras de mirajul a ceea ce el crede că e … locul menirii sale (respectiv Ministru de Externe), să ne aducem aminte să fim oneşti în rugăciunile noastre, spunând: “Dă-ne Doamne după nevoi, nu după dorinţe!”