… ai spune ca n-ar fi trebuit sa intelegem nimica din ceea ce se-ntampla acum in ringul politicii romanesti. Se cearta unii cu ceilalti, sunt doua tabere – unii trag hais si altii cea – de-aia nu merg lucrurile in tara asta!
Dar nu e chiar asa, pentru ca noi, prostimea – adica noi cei multi -, am inteles ceea ce a trebuit sa intelegem si ne-am exprimat dupa cum am socotit ca e mai bine pentru tara: adica pentru demiterea Suspendatului.
De ce nu ni se-aude vocea? De ce ni se pune la indoiala rationalitatea si bunul simt? De ce ne este interpretat votul ca pro-ponta-sau-pro-antonescu?! De ce mai trebuie sa asteptam nu-stiu-ce-liste-si-numaratori pana-n Septembrie?
Nu stim, doar de aceea suntem prosti. Si nici nu ne intereseaza sa gandim atata de departe …
Pe noi ne intereseaza lucrurile simple, cum ar fi hrana si plata facturilor. Ratele la Banca. Ne intereseaza familia – cei care avem parte de ea. Ne intereseaza imediatul. In acelasi timp, ne intereseaza sa ne salvam sufletele de la pacate, mergand la Biserica macar de Paste si de Craciun, caci de n-am avea speranta in ziua de maine si in viata de apoi – pentru ce am mai trai?!
Noi, prostimea, functionam asa: voi ne spuneti ce vrem sa ascultam si noi va ascultam. Pentru ca voi stiti sa vorbiti frumos, iar noua ne place sa va ascultam – nu avem timp sa mergem la Teatru, dar va avem pe voi la televizor.
Voi ne promiteti ce vrem noi sa auzim, si noi va credem. Pentru ca ne entuziasmam usor, ne aprindem din latinitate sau resturi dacice, ametite de spiritul slav asezat pe de-asupra …
Asa l-am crezut pe Base la vremea lui, care ne-a fost Primar drag si Presedinte ales. De ce nu-l mai iubim acum? De ce nu-l mai sustinem? Pentru ca noi, prostimea, suntem nerecunoscatori! Uitam repede cele bune – poate pentru ca le consideram normale?!
De-ar fi numai atat …
Noi, prostimea, am iesit in strada – abia atunci cand ne-a plesnit pe televizoare coarda mistou-ului intinsa dincolo de limite. Atunci cand un om, Basescu, a luat la misto un alt om – pe Raed Arafat. Fara motiv si fara a fi avut nevoie. Si mai mult, fara sa fi avut dreptate. “Ghici ghicitoarea mea …” a fost turning-point-ul de la care a plecat caderea lui Base. Si daca tot cade de-atunci, inseamna ca se cocotase tare sus, nu? De-atunci, din acel moment de proasta inspiratie, iubirii ce parea fara de sfarsit i-am pus punctul final.
Noi, prostimea – asta am inteles: ca nu-l mai vrem pe Suspendat.
In rest, sa-si bata capul intelectualii (cu sau fara papion) :-)!
Calin Diaconu 
August 3, 2012 at 9:03 pm
drăguţ ! atâta tot că din ceea ce citesc şi aud chiar cele contestate în varianta PDL a legii sănătăţii, de la Arafat pornite, sunt introduse cu supramăsură de către loazele useliste. De ce reuşesc ? a se incerca să afli cum de cântecu de sirenă al comuniştilor a avut şi continuă să aibă succes.
LikeLike
August 4, 2012 at 11:56 am
Încerc să mi-l imaginez pe președintele ales și suspendat ca pe un înflăcărat luptător anticomunist, și nu reușesc. Probabil pentru că el s-a numărat printre puținii beneficiari ai sistemului din perioada de tristă amintire (și nu numai), iar în prezent folosește metode de intimidare care amintesc de anii ’50. Oare Angela Merkel sau alți lideri europeni și-ar permite să-i amenințe cu pușcăria pe cei care-și permit să aibă alte opinii politice? Mult mai dureros este însă altceva. Dacă un om, fie el și președinte, a reușit să ne dezbine atât de mult, ce se va întâmpla cu noi când va veni anticristul pe pământ?!?
LikeLike
August 4, 2012 at 8:32 pm
Basescu are meritul incontestabil de a ne fi fortat sa ne privim in oglinda, cu toate slabiciunile noastre. Punctul grav pe care il surprinzi foarte bine: a uitat sa se uite el insusi in ea.
Avem de-a face cu un lup moralist, care si-a consumat misiunea.
LikeLike
August 4, 2012 at 8:27 pm
Comunismul si comunistii. Securitatea si securistii. Agenturili straine. Cabinetele cancelariilor Marilor Puteri. Bancile si slabiciunea noastra pentru consum sau, nevoia de credit pentru dezvoltare. Tari bogate si tari sarace. Lumea a treia. Jocurile Olimpice si miliardele din infrastructura si showbiz… toate sunt interesante, insa nu cred ca trebuie sa ne pierdem in frunze. Uneori, trebuie sa le dam la o parte, pentru a ne odihni in luminis.
Asta am facut, la Referendum: lumina in jurul unei persoane. Sau, daca vrei, am pus-o intr-o noua lumina …
LikeLike
August 28, 2012 at 8:05 pm
Arafat e un demagog de doi lei care are o fundatie impreuna cu radu tudor si hurezeanu.Amintit ca sa-si acopere mismasurile cu ambulante,din pacate iesirea lui Base a fost prost gandita!
LikeLike
August 28, 2012 at 9:23 pm
O iesire e ceva diferit de o punere in scena.
O iesire (sau gafa) nu e gandita.
Ea exprima modul intim de a fi al omului: adica un mistocar, depasind de prea multe ori si mult prea usor limitele.
Problema societatii romane eliberata din comunism dar inca departe de a fi libera, asta este: a trebuit ca unul de-al lor, cu metode de-ale lor, sa ii schimbe de la putere pe ei. Ce-a pus in loc, am vazut: misto-ul si o enorma datorie la FMI.
Arafat – dupa cum ii spune si numele, nu e de-al lor. Probabil de aceea are simpatizanti. Arafat a fost o scanteie care a produs incendiul, iar asta vorbeste despre starea de tensiune la care se ajunsese.
Momentul insa a fost – dupa cum s-a vazut -, prost negociat.
Surpriza? Una singura. Atacul extern impotriva intereselor nationale.
Nimeni nu s-ar fi asteptat la acest lucru. Fara aliati in interior, Basescu a stiut sa planga la usa celor care il mai puteau eventual asculta (“Sariti, pucistii au dat lovitura de stat”). Pentru dramatism, a aruncat un pic de cacat pe fata Romaniei.
Dar – ce mai conteaza, daca tiganii unguri l-au sustinut? Bine le-a facut ca le-a multumit, ducandu-se in vizita in asteptarea formalitatilor de reinstalare.
Excelent studiu de caz, nu?
LikeLike