A fost o vreme cand scoala se facea serios. Poate prea serios. Acum, chiar ca ne vine a rade cat de serios se facea scoala pe vremuri.
Multe s-au pierdut de atunci, printre care si nuiaua (sau bastonul) de alun – intitulata “a Sfantului Nicolae” – si, odata cu aceasta, practica invatatului de frica! Copiii nostri nu mai invata de frica – ci de placerea de a afla 🙂 …?
Asa am dori noi sa credem, insa nu vrem sa ne amagim singuri!
Poate ca doar natura fricii sa se fi schimbat intre timp: le e frica celor de acum sa nu-si supere parintii, sa nu ramana de caruta … o fi patruns spiritul competitiei printre ei si-i stimuleaza cu resorturi nevazute … poate curiozitatea le e atatata de atata informatie care se desfasoara prin fata lor …?
Cat e frica si cat e placere si cat dorinta sincera, in actul de invatare – din partea copiilor de astazi, ma intreb … si stiu ca fiecare caz trebuie tratat individual – orice intentie de raspuns sociologic il consider de prisos. Pentru ca actul invatarii este unul intim, care se declanseaza – sau nu – in fiecare dintre copii. Si as putea continua – in fiecare dintre copiii din toate timpurile!
Scoala pe vremea Sfantului Nicoale … (Brasov, Prima Scoala Romaneasca, ian 2013)
Calin Diaconu 
January 17, 2013 at 6:32 pm
Sfantul Nicolae se spune ca ar fi participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea in anul 325, convocat de Imparatul Constantin cel Mare pentru a combate arianismul – erezia lui Arie… In urma raspunsurilor obraznice pe care acest preot din Alexandria (Egipt) le dadea episcopilor sinodali, Sf Nicolae l-ar fi lovit cu carja sa episcopala … de aici, traditia cu joarda, nuiaua sau bataia Sfantului NIcolae!
Intre dorinta si necesitatea invatarii – trebuie pastrat intotdeauna echilibrul … :-)! Acum, tendinta e sa ne dezechilibram in partea opusa vremii de care amintesti … Ce vrea copilul cu adevarat? Cum ii trezim interesul – cand el, in mod natural, s-ar juca zi si noapte (vorba lui Blaga “intelepciunea copilului e jocul”)
LikeLike