A fost o vreme cand scoala se facea serios. Poate prea serios. Acum, chiar ca ne vine a rade cat de serios se facea scoala pe vremuri.

Multe s-au pierdut de atunci, printre care si nuiaua (sau bastonul) de alun – intitulata “a Sfantului Nicolae” – si, odata cu aceasta, practica invatatului de frica! Copiii nostri nu mai invata de frica – ci de placerea de a afla 🙂 …?

Asa am dori noi sa credem, insa nu vrem sa ne amagim singuri!

Poate ca doar natura fricii sa se fi schimbat intre timp: le e frica celor de acum sa nu-si supere parintii, sa nu ramana de caruta … o fi patruns spiritul competitiei printre ei si-i stimuleaza cu resorturi nevazute … poate curiozitatea le e atatata de atata informatie care se desfasoara prin fata lor …?

Cat e frica si cat e placere si cat dorinta sincera, in actul de invatare – din partea copiilor de astazi, ma intreb … si stiu ca fiecare caz trebuie tratat individual – orice intentie de raspuns sociologic il consider de prisos. Pentru ca actul invatarii este unul intim, care se declanseaza – sau nu – in fiecare dintre copii. Si as putea continua – in fiecare dintre copiii din toate timpurile!

Scoala pe vremea Sfantului Nicoale ... (Brasov, Prima Scoala Romaneasca, ian 2013)

Scoala pe vremea Sfantului Nicoale … (Brasov, Prima Scoala Romaneasca, ian 2013)


Am gasit recent cel mai vechi jurnal al meu. Dateaza … din anul 1978 :-)!

Un baiat de 12 ani, elev al Liceului German din Bucuresti, dornic sa tina pasul cu colegii lui (in marea lor majoritate ceva mai varstnici), dornic sa perceapa fizic trecerea timpului in lucrurile care se intamplau (sau nu se intamplau) in jurul lui, nerabdator sa creasca.

Notele (si parerea celorlati, in general) au o importanta deosebita. La fel, curiozitatea de a observa anumite procese din natura – felul in care incolteste usturoiul sau modul in care un paianjen isi omoara victima, o viespe.

Apare in context si dragostea, aceea de copil – care se teme sa nu piarda ceea ce inca nu este al lui, dar si prieteniile sau unele consideratii despre profesori (pe care cauta sa-i inteleaga in masura in care acestia se lasa descoperiti).

Familia e mai putin prezenta in consemnarile din jurnal – totul e axat suparator de mult (cu ochii de astazi) pe trairile persoanei intai.

Am retinut emotia unei corespondente externe purtata cu redactia publicatiei “Fix und Foxi” … De dincoace de cortina de fier (despre care, cu naivitate, nu aveam habar!), am trimis o scrisoare catre Rolf Kauka, cu speranta ca-mi va trensmite cateva reviste. Mare a fost bucuria cand am primit pachetul din Germania :-)!

Ce e interesant si imi da oarecum de gandit (…) – am regasit si recitit primul meu jurnal tocmai in anul in care Tudor, baiatul nostru, a implinit la randul lui … 12 ani! Coincidenta?

Familia veveritelor Fix und Foxi …

 

 


In vremuri ca acestea, cand lumea pare sa vorbeasca prea mult – in loc sa asistam neputinciosi la dezlantuirea inflatiei de cuvinte, preferam sa ne ascundem in muzica.

Descoperim cu placere, prin copiii nostri – carora le dorim sa cante egoist, pentru propria lor placere, pentru ca abia mai apoi sa imparta din prea-plinul lor cate ceva cu cei apropiati … descoperim, zic, limbajul universal al PIANULUI.

Neavand nevoie de traduceri, ne rezumam a multumi cu recunostinta Domnului Profesor Cornel Miricescu – care a avut rabdarea de a lucra cu amandoi  – Tudor (12) si Daria (8) printre picaturi, in pauzele tot mai greu de inventat in ritmul tentatiilor de astazi!


Un cantec despre cum sa crestem mari …

Bulgarush Band: Chitara & Voce – Calin Diaconu, Pian si Percutie – Tudor Diaconu, Marakas – Daria Diaconu.

Incercati “click pe link” – si nu uitati, incurajarile/comentariile/criticile/like-uri voastre ne vor stimula creativitatea!

Vorba lui Tudi: “Sa fim si noi ca toti ceilalti, Tata … cersetori de like-uri!”  🙂

Auditie placuta si UN PASTE FERICIT, ALATURI DE CEI DRAGI!

http://www.soundclick.com/player/single_player.cfm?songid=11573521&q=hi


… e cuminte, asteapta sa ne vina mintea la cap, sa ne intoarcem la el! Jucariile nu stiu sa ne certe, iar joaca e binevenita la orice varsta … Un cantec compus (text & muzica) si oferit cu drag tuturor de catre Bulgarush Band!

Tudor Diaconu – percutie.

Calin Diaconu – voce si chitara.

Auditie placuta si asteptam comentariile voastre :-)!