In 23 Mai 2013 am fost invitati la un moment aniversar Ion Popescu Gopo, organizat de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN). M-am bucurat mult, primind promisiunea unei sustineri pentru continuarea unui proiect de suflet: o serie de interviuri cu personalitati care l-au cunoscut si au colaborat cu Parintele Omuletului. (Puteti viziona interviul cu Maestrul Dumitru Capoianu, aici: http://gopo.ro/prezent/documentar-despre-viata-si-mostenirea-lui-gopo.html )
In numele generatiei din care fac parte, dar si a celor ce vin in urma noastra, am avut prilejul sa multumesc Doamnei Elisabeta Bostan pentru filmul “Veronica” … dar va marturisesc ca am gasit cu greu cuvintele de multumire pentru cadoul primit, atat de cei din generatia mea, cat si cea a copiilor mei …
Discutand despre posibilitatea unor viitoare aventuri ale Omuletului in cinematografia de astazi, prima reactie a Doamnei Profesoare a fost una ferma: “Sa lasati Omuletul in pace! Nu trebuie sa va atingeti de el, sa faceti filme noi sau altceva …” iar vizionand in seara respectiva filmul “Ucenicul Vrajitor” (1985) al Maestrului Ion Popescu Gopo, am inteles ca asa ar putea fi: tare grav daca nu stii sa manuiesti pensula (care e de fapt matura din “Zauberlehrling”-ul lui Goethe) … Te poti arde cu focul daca nu-l stapanesti!
Dar tot in seara aceea, “Scurta istorie” s-a incheiat cu un semn de intrebare dupa cuvantul “Sfarsit”, scris pe final … iar filme cu Omuletul au mai fost facute si premii au mai fost castigate: 7 Arte, Homo Sapiens …
De aceea, am plecat de la Eveniment cu urmatoarele intrebari al caror raspuns ne-am propus sa-l cautam in viitorul apropiat: Este Omuletul un simbol universal pentru cel care se intreaba asupra lumii? Care sunt intrebarile lumii de astazi care s-ar potrivi cel mai bine pe agenda noastra? Si mai ales: are Omuletul forta de a raspunde convingator intrebarilor de astazi?!
Leave a Reply