Despre credință știm: este un dar de la Bunul Dumnezeu – o Lumină a Adevărului care strălucește în inimile noastre, un îndemn la fapte de milostenie, o chemare la rugăciune neîncetată, o trezvie a sufletului, o predispunere la împăcarea cu ceilalți, o condiție a speranței și iubirii aproapelui.

Dar încrederea?

De ce spunem că ea ”se pierde” sau ”se acordă”? De ce spunem ”și-a mâncat omenia” sau ”omenia e inima omului” sau ”omenia e mai scumpă ca avuția”? Cum se poate ”dărâma” încrederea – dacă cumva nu doar prin propriile fapte? Și nu doar încrederea altora în noi, ci mai ales a noastră, în noi înșine!

Ce mult poate însemna ”a te da pe mâna celuilalt”, la ce grad de încredere putem totuși ajunge, noi neîncrezătorii – ca în clasicul exemplu, când te dai pe tine ”pe mâna celuilalt”, unde celălalt era medic, iar tu nu aveai încotro …

Încrederea pare a fi darul pe care-l acordăm atât de rar, pentru că – vezi tu, dragă Doamne! -, am fost de prea multe ori lipsiți în recompensele noastre imaginare sau furați, înainte de a simți pe limbă satisfacția împlinirii unor vise ce nu erau în fapt decât himere …

Ce e încrederea și unde s-a pierdut?

O vom putea reclădi vreodată? Nu – dacă nu cumva există totuși iertare totală, iertare curată, sosită din vreme, înaintea uitării care pe toate le îngroapă.

Și ce jignire formidabilă, ce resorturi de orgoliu poate stârni lipsa de încredere în gesturile sau cuvintele sau acțiunile celuilalt, pe care ești gata să-l negi ontologic doar pentru că tu știi mai bine, sau simți diferit sau ai avut parte poate, de o experiență diferită … Dar cum putem progresa, fără să-l ascultăm pe celălalt?

În fine … a ajuns atât de simplu să dai un like pe Facebook, încât am decis să desființez contul personal – ba chiar, am fixat și o dată – pentru Duminică, 5 Februarie (mâine la ora 19,00 – ora României, adică peste fix 24 de ore).

Am încredere că cei care vor dori să intre în contact cu mine, o vor putea cu siguranță face (printre altele) aici

 


In 23 Mai 2013 am fost invitati la un moment aniversar Ion Popescu Gopo, organizat de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN). M-am bucurat mult, primind promisiunea unei sustineri pentru continuarea unui proiect de suflet: o serie de interviuri cu personalitati care l-au cunoscut si au colaborat cu Parintele Omuletului. (Puteti viziona interviul cu Maestrul Dumitru Capoianu, aici:  http://gopo.ro/prezent/documentar-despre-viata-si-mostenirea-lui-gopo.html )

In numele generatiei din care fac parte, dar si a celor ce vin in urma noastra, am avut prilejul sa multumesc Doamnei Elisabeta Bostan pentru filmul “Veronica” … dar va marturisesc ca am gasit cu greu cuvintele de multumire pentru cadoul primit, atat de cei din generatia mea, cat si cea a copiilor mei …

Discutand despre posibilitatea unor viitoare aventuri ale Omuletului in cinematografia de astazi, prima reactie a Doamnei Profesoare a fost una ferma: “Sa lasati Omuletul in pace! Nu trebuie sa va atingeti de el, sa faceti filme noi sau altceva …”  iar vizionand in seara respectiva filmul “Ucenicul Vrajitor” (1985) al Maestrului Ion Popescu Gopo, am inteles ca asa ar putea fi:  tare grav daca nu stii sa manuiesti pensula (care e de fapt matura din “Zauberlehrling”-ul lui Goethe) … Te poti arde cu focul daca nu-l stapanesti!

Dar tot in seara aceea, “Scurta istorie” s-a incheiat cu un semn de intrebare dupa cuvantul “Sfarsit”, scris pe final … iar filme cu Omuletul au mai fost facute si premii au mai fost castigate: 7 Arte, Homo Sapiens …

De aceea, am plecat de la Eveniment cu urmatoarele intrebari al caror raspuns ne-am propus sa-l cautam in viitorul apropiat: Este Omuletul un simbol universal pentru cel care se intreaba asupra lumii? Care sunt intrebarile lumii de astazi care s-ar potrivi cel mai bine pe agenda noastra? Si mai ales: are Omuletul forta de a raspunde convingator intrebarilor de astazi?!

Eli sabeta Bostan

Premiile Gopo

Premii GOPO



The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 15,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 6 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.