Sondaje ale curiozitatii



Cine nu a auzit de renumitele roșii de Ișalnița? De oltenii gospodari care au sub picioarele lor și se pricep să cultive cel mai roditor cernoziom din România?

Iată că edilii comunei au reușit să introducă un element de mitologie greacă în stema care-i va reprezenta de-acum înainte: cornul abundenței. Se spune că Zeus, pe vremea când se ascundea de foamea bolnavă a tatălui său, Cronos – ascuns în peștera unde era alăptat de zeița Amalthea (în fapt, o capră) și jucându-se cu ea … i-ar fi rupt un corn! Din acel corn, nu contenesc să curgă de-atunci daruri – pe măsura puterii zeului …

Uite ce drăguță e stema Ișalniței … și oare ce-ar mai avea de făcut localnicii, decât să arunce sămânța lor pe câmp (sau în sere) și apoi să se-aplece după roadă, la timpul potrivit?

Ori, dacă noi știm că agricultura nu se face chiar așa simplu, nu cumva e cazul să fim mai prudenți în alegerea simbolurilor?!

cornul-abundentei


(DIGI 24 HD, in 16 Februarie 2016)

”Potrivit Eurostat, 38,1% din locuinţele din România au toaletele în curte, media europeană fiind de 2,7%. Ţara noastră este cu mult în urmă şi faţă de vecinii bulgari, unde 26,4% din locuinţe au grupurile sanitare în curte.”

Cum ar fi de comentat o asemenea informație, publicată la început de an electoral? Am încercat să compun un sodaj de opinie adresat votanților cu pașaport românesc, mai jos. Pentru că la nivel de România nu mai există voi sau ei/ele … există numai ”noi”! Pe noi toți ne privește și ne interesează felul în care izvoarele subterane sunt contaminate de ineficiența managerilor care s-au dedicat politicii locale.

Vă rog răspundeți, parcurgând cele cinci întrebări ale chestionarului inserat mai jos – pentru a transmite ideile noastre celor care ne conduc.

Din știrea despre latrinele din curte, prezentată mai sus, eu înțeleg că este vorba despre … 

 

 

 


N-ai zice că o clădire-sediu al unei mari corporații nu ar avea toate aprobările și nu și-ar fi luat toate asigurările împotriva incediilor.

Și totuși, exemple triste se mai întâmplă, chiar și în mileniul al treilea, cu care începem să ne obișnuim și pe care l-am fi dorit mai altfel.

Sediul unei mari corporatii – Petrobras – din Rio de Janeiro, a luat foc in 2004. Arhitectul – Roberto Luís Gandolfi nu a avut nici o vină și în plus, a luat foc doar ultimul etaj …

Asta nu a impiedicat-o pe artista Sarah Morris sa se lase inspirata de cladirea respectiva, traducand in limbajul picturii, impresiile vizuale.

Priviți și vă minunați – cum comunică artiștii între ei:

Petrobras-Rio building

Sus – Petronas HQ Building, Rio de Janeiro, arh Roberto Luís Gandolfi. Are 108m inaltime, 29 de etaje, construita intre anii 1967 – 1972.

Jos – un canvas 152,5 x 152,5 cm – realizat de Sarah Morris in 2013. Nu-i asa ca seamana? Ce forma de publicitate mai buna, pentru arhitecti si cladirile lor – decat interactiunea cu pictorii? Apropo, vedeti steagul Braziliei?

petrobras rio painting


Incredibila scena de mai jos ne arata ca exista caini nebuni peste tot in lume, nu numai la noi …

Ceva-i enerveaza la un moment dat si ataca din senin copiii.

E foarte interesanta reactia pisicii, care il salveaza pe copil de la ceva ce putea fi mult mai rau. Departe de lumea noastra necivilizata, aceasta intamplare trista e surprinsa de camerele de luat vederi care impanzesc orasele americane, astfel incat orice fapta, orice intamplare poate fi usor reconstituita.

Dupa ce vedeti filmuletul, va invit sa raspundeti la un sondaj. Multumesc.


In 23 Mai 2013 am fost invitati la un moment aniversar Ion Popescu Gopo, organizat de Uniunea Cineastilor din Romania (UCIN). M-am bucurat mult, primind promisiunea unei sustineri pentru continuarea unui proiect de suflet: o serie de interviuri cu personalitati care l-au cunoscut si au colaborat cu Parintele Omuletului. (Puteti viziona interviul cu Maestrul Dumitru Capoianu, aici:  http://gopo.ro/prezent/documentar-despre-viata-si-mostenirea-lui-gopo.html )

In numele generatiei din care fac parte, dar si a celor ce vin in urma noastra, am avut prilejul sa multumesc Doamnei Elisabeta Bostan pentru filmul “Veronica” … dar va marturisesc ca am gasit cu greu cuvintele de multumire pentru cadoul primit, atat de cei din generatia mea, cat si cea a copiilor mei …

Discutand despre posibilitatea unor viitoare aventuri ale Omuletului in cinematografia de astazi, prima reactie a Doamnei Profesoare a fost una ferma: “Sa lasati Omuletul in pace! Nu trebuie sa va atingeti de el, sa faceti filme noi sau altceva …”  iar vizionand in seara respectiva filmul “Ucenicul Vrajitor” (1985) al Maestrului Ion Popescu Gopo, am inteles ca asa ar putea fi:  tare grav daca nu stii sa manuiesti pensula (care e de fapt matura din “Zauberlehrling”-ul lui Goethe) … Te poti arde cu focul daca nu-l stapanesti!

Dar tot in seara aceea, “Scurta istorie” s-a incheiat cu un semn de intrebare dupa cuvantul “Sfarsit”, scris pe final … iar filme cu Omuletul au mai fost facute si premii au mai fost castigate: 7 Arte, Homo Sapiens …

De aceea, am plecat de la Eveniment cu urmatoarele intrebari al caror raspuns ne-am propus sa-l cautam in viitorul apropiat: Este Omuletul un simbol universal pentru cel care se intreaba asupra lumii? Care sunt intrebarile lumii de astazi care s-ar potrivi cel mai bine pe agenda noastra? Si mai ales: are Omuletul forta de a raspunde convingator intrebarilor de astazi?!

Eli sabeta Bostan

Premiile Gopo

Premii GOPO

Next Page »