Prestigioasa revista germana de cultura politica CICERO are de pus o intrebare in legatura cu dictatura internetului: nu cumva ne aflam pe drumul spre o noua forma de sclavagism, in care statele colaboreaza indeaproape cu multinationale precum Google, Apple sau Amazon pentru a ne intipari online o imagine virtuala – imagine care vorbeste despre obiceiurile noastre, despre felul nostru de a fi … si care apoi domina prin expunere celalalt fel al nostru, terestru si off-line – ale carui dovezi existentiale nu mai au acoperire.
Lipsiti de substanta urmelor, lasam pe seama online-ului amintirea pasilor nostri prin aceasta vale a plangerii, devenind obiecte de studiu si controlati pana la a doua virgula in legatura cu timpul si petrecerea noastra pe-aici.
Daca urmele mele nu mai sunt ale mele ci ale umbrei intiparite prin motoarele de cautare si site-uri pe unde-am calatorit virtual, cine sunt eu de fapt?
Hopa, hopa … nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!
Calin Diaconu 
February 25, 2014 at 9:11 pm
Nu credeţi că voi tinerii ar trebui să fiţi atenţi, când vă puneţi asemenea întrebări, la glasul Bisericii? Sunt multe lucruri, pe care, am tendinţa să şe resping ca dăunătoare, şi totuşi biserica îmi spune că pot fi utile şi mă învaţă cum să le folesec. Pace şi Bine!
LikeLike
February 26, 2014 at 11:47 am
Draga Unchiule, “Inter mirifica” este un text remarcabil prin aceea ca anticipeaza presiunea pe care o vom avea de suportat in momentul expunerii noastre la libertatea extrema. Insa as dori sa-ti spun ca textul din CICERO nu face referire la libertatea sau libertinismul nostru.
Pentru a explica, voi face o comparatie intre un tanar care pe vremuri tinea jurnalul sau de idei pentru a invata despre sine, si un tanar de azi – care isi creeaza o identitate “suprapusa” celei reale, fara ca macar sa stie acest lucru.
Intrebarea care se pune tine mai mult de conditia liberului-arbitru care e deteriorata de modul agresiv in care ne sunt monitorizati/inregistrati/arhivati pasii pe care-i facem in lumea virtuala.
Acest lucru a devenit posibil odata cu crearea de catre om a infinitului virtual.
Nu cumva trebuie sa ne intrebam – tineri si varstnici, deopotriva, asupra responsabilitatii statului de a asigura spatiul privat al cetatenilor sai?!
Cu drag,
Calin
LikeLike