Apăi, om ave’ parte anul acesta și de-o lecuță de-alegeri: vârtutea și inspirațiunea neamului se va esprima din nou pașnic, prin ștempluirea petecului de hârtie în colțul cel luminat de ”părererea proprie”.

Cât de proprie ne este această părere, și cine/ce/cum ne va convinge, de data aceasta ?!

Ne trezim că-l pomenim pe Băsescu – acest ”Cicero al nost’” – care ne-a convins în 2009 cu celebra sa replică: ”UNDE-AȚI FOST ASEARĂ, DOMNULE GEOANĂ?” … formulată cu o doză suplimentară de agresivitate: ”… NICI AZI NOAPTE NU V-A PLĂCUT (LA VÂNTU)?”

Execuția lui Geoană (transmisă la oră de maximă audiență) ne trimite la autorii antici, mai exact la celebrul discurs al lui Cicero împotriva lui Catilina: ”Quid proxima, quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos convocaveris, […] ?O tempora, o mores!”  (Ce-ai făcut aseară? Dar în seara dinainte? Unde-ai fost? Pe cine-ai convocat? […] Oh, ce vremuri, ce moravuri!)

Și după ce unii din noi vom înțelege că istoria se repetă până ce-o-nțelegem și ne hotărâm să-nvățăm câte ceva, vom ieși poate mai puternici din asemenea confruntări între demagogi, pentru că refuzându-le, vom ajunge cu politica la un alt nivel – cel rațional.

Deocamdată, așteptăm prăbușirea lui Trump (Cicero-al lor) în sondaje – și ne rugăm să-i facă loc lui Cruz. Se va întâmpla asta oare, sau a prins latura fierbinte a spiritului latin și la americani?! Dacă Media e mai puternică decât Politica, dacă arta oratoriei e parte tot mai importantă din jocul democratic – cum și mai ales încotro vom … avansa?!

 


Prestigioasa revista germana de cultura politica CICERO are de pus o intrebare in legatura cu dictatura internetului: nu cumva ne aflam pe drumul spre o noua forma de sclavagism, in care statele colaboreaza indeaproape cu multinationale precum Google, Apple sau Amazon pentru a ne intipari online o imagine virtuala – imagine care vorbeste despre obiceiurile noastre, despre felul nostru de a fi … si care apoi domina prin expunere celalalt fel al nostru, terestru si off-line – ale carui dovezi existentiale nu mai au acoperire.
Lipsiti de substanta urmelor, lasam pe seama online-ului amintirea pasilor nostri prin aceasta vale a plangerii, devenind obiecte de studiu si controlati pana la a doua virgula in legatura cu timpul si petrecerea noastra pe-aici.

Daca urmele mele nu mai sunt ale mele ci ale umbrei intiparite prin motoarele de cautare si site-uri pe unde-am calatorit virtual, cine sunt eu de fapt?

Hopa, hopa ... nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!

Hopa, hopa … nici nu ne-am dat seama cand ne-am lasat incalecati!