Aparent, s-au ocupat toate albiile spălătoreselor de rufe murdare din politica românească… Nu mai avem nici o covată, nici o copaie sau lighean – şi de aceea, ne trezim că neînţelegerile democraţiei nesfârşitei tranziţii de la noi ne sunt teleportate tocmai în Consiliul Europei!
În loc să vorbim unii cu ceilalţi şi să căutăm soluţii de compromis, îmi pare că vorbim fiecare pentru el însuşi … condiţie preliminară surzeniei depline.
Celor care au inventat – nu demult! – Alianţa D.A.: “Dreptate şi Adevăr”, le reamintim că vocea raţiunii trebuie să treacă prin filtrul inimii pentru a se face auzită!
Adresându-se inimii, cugetul nostru caută să o îmbuneze – dar rezultatul e multiplu: se face pe sine însuşi mai bun! Iar gura noastră – rosteşte cu înţelepciune numai atunci când devine prelungirea firească a unei raţiuni purificate prin filtrul inimii!
Căci atunci când raţiunea se adresează ei înşişi, de obicei sfârşeşte luînd-o razna: fie se laudă (minţindu-se că ar fi stăpâna adevărului), fie se-ndoaie (neaflând certitudini), fie se ceartă (intrând în contraziceri cu alte raţiuni la fel de autonome ca şi ea)…
Abia atunci când raţiunea nu se mai adresează ei înşişi, ci propriei inimi – abia atunci, raţiunea poate spera să parcurgă lungul drum până la inima celuilalt. Iar gura, în afară de a povesti despre sensurile unei inimi iubitoare de oameni, va căuta să rostească lucruri simple şi drepte. Aşa, ca adevărul!
Vă întreb: dacă politicienii noştri ar accepta că Adevărul e drept şi Dreptatea e adevărată, am avea nevoie de traduceri din “bruxeleză” pentru a ne înţelege între noi?!
January 28, 2011 at 9:44 pm
Dilema veche de 18 ani are pe pagina a doua o caseta cu rmatorul continut :
“- Adevarul nu se confunda intotdeauna cu dreptatea.
– Unde ai citit asta ?
– In toate cartile bune”
(William Faulkner – “Lectia de chimie”)
Nimic mai concis si mai potrivit pentru cea ce unii numesc Romania. Regret expresia dura si neacademica, dar o tara pentru a fi are nevoie de un popor nu de gasti sau alte cele similare.
LikeLike
January 29, 2011 at 10:01 am
… poporul ales a avut nevoie de 40 de ani de rătăciri prin deşert, de cârcoteli, orbecăieli, întrebări impertinente prin care contestau însăşi existenţa Salvatorului lor.
În tot acest timp, au primit LEGEA cu cele două funcţii principale:
1. călăuzitoare (Legea ne conduce şi după ea ne conducem acţiunile noastre);
2. organizatoare (Legea ne rânduieşte viaţa, asigurând prin respectarea ei pacea socială).
România nu duce (încă) lipsă de români. Ci Românilor le lipsesc cu adevărat Legiuitorii!
LikeLike