In limba germana i se spune “öffentliche Meinung” (in traducere literara “parerea care e exprimata deschis, parerea publica“). E in mod evident diferita de opinia personala, individuala, cea care ramane secreta, nepublicata, inedita. In acelasi timp, apartine publicului – adica celor multi.
In latina o gasim (si) sub forma de “vox populi” – dupa cum stim, e pusa in legatura cu “vox Dei” – adica vocea lui Dumnezeu. Vox populi poate deveni vox Dei, daca publicul larg isi canalizeaza efortul spre rugaciune, daca devine turma pentru a fi pe placul Domnului, altfel – vocile sunt condamnate sa ramana la nivelul primar al unui zumzet nedefinit, cor de afoni neandertalieni.
In romana, cautand prin satele noastre – vom gasi “gura lumii”: cea care e “sloboda” (adica libera sau uneori lipsita de bun simt, dar sigur majoritara!), care nu poate fi oprita de nimeni si nimic sa spuna ceea ce crede despre ceea ce aude, vede sau numai … banuieste ca ar putea fi (nu iese fum fara foc).
…
Opinia publica se formeaza, in veacul in care comunicarea a ajuns sa fie mereu devansata de tehnologie, prin presiunea constanta a mass-media asupra indivizilor: batalia se da pe fiecare constiinta libera, pe fiecare vot, care e atras precum audienta – incotro dicteaza interesul sefului de grup sau interesul comercial.
Scoala ar trebui sa ne ajute sa discernem informatia pe care o primim. La fel – si chiar mai mult, Biserica. La fel, asociatiile in care ar trebui sa fim mult mai activi … fiecare dupa interesul si chemarea pe care o gaseste in interiorul lui.
…
Opinia publica romaneasca s-a exprimat prin vot in cadrul referendumului cu un scor categoric. Ea a aratat ca exista, chiar daca politicienii, surzi, nu vor sa tina cont de asta. Chiar daca politicienii, surzi, se ascund in spatele unui tertip penibil de genul “nu e valid pentru ca nu e valabil”. Sau invers. (Sau unguri, dar aici nu vorbim despre ei, sic :-)!)
De ce?!
Pentru ca in mentalitatea romaneasca, saraca opinie publica – zisa si “gura lumii” e profund desconsiderata in pur spirit oriental, conform batjocurii adanc impamantenite: “cainii latra, caravana trece”! Sau “cainele care latra, nu musca” … adica, lasa-i sa vorbeasca, noi ne vedem inainte, de-ale noastre!
Dar si pentru ca – sa nu uitam, traim in saraca tara in care, abia acum cativa ani, se scanda inca, intr-un cor al lingusirii extreme : “Iliescu-apare, soarele rasare”!
Saracia este, in puterea intelegerii noastre, asociata cu tristetea. Suntem aplecati zilele acestea spre autocompatimire si vaicareli. Dar oare meritam mai mult?!
…
August 28, 2012 at 9:28 am
Si eu sunt foarte dezamagit de deznodamantul referendumului. Am sperat pana in ultima clipa ca se mai poate face ceva, ca macar parlamentarii, cei care ne reprezinta, vor bloca decizia nedreapta a CCR.
Eu cred ca meritam ceva mai bun si inca mai sper…
LikeLike
August 28, 2012 at 1:30 pm
Speranta e una din cele trei virtuti teologale, alaturi de credinta si dragoste. Deci nu avem voie sa nu ne antrenam in speranta.
Insa va fi pentru prima data, la viitoarele alegeri, cand nu voi mai avea de ce si cu cine sa votez. Crin ar trebui sa tina cont de asta, si sa salveze printr-un gest normal singurul partid istoric.
Sper sa apara o miscare cat de cat credibila (prin noutate si seriozitate – in nici un caz prin demagogie).
Pana la noile alegeri, daca nu se revizuiesc listele – are vreun sens sa ne mai prezentam?
LikeLike
August 28, 2012 at 11:37 am
Frumos “imbracata” ideea si interesant modul in care ati punctat din aproape in aproape adevarul graitor:…ce ne-am face fara cultura? Chiar am fi doar caini ….latratori! Chiar daca “trece caravana” cu sau fara latraturi sau muscaturi, macar ramanem liberi sa latram cat ne tin puterile..de vom fi auziti or ba…e alta poveste.Important este sa latram in continuare, sa nu ne oprim! Cand nu vom mai latra…ce se va intampla?
Saracie=tristete sau trista saracie este doar materiala, noi fata de ei suntem bogati spiritual si cred ca meritam mai mult, mai bun.
Noi latram dupa ei, ei se musca intre ei!
LikeLike
August 28, 2012 at 1:26 pm
Multumim pentru comentariu, Flory!
Mi-a placut cum suna: “noi latram si ei se musca” … si e foarte adevrat, daca ne gandim ca a plecat de la o presiune a strazii care nu a suportat nedreptatea (sau umilinta inutila) facuta de Basescu lui Arafat.
Dupa atata zgomot, cati mai tinem minte azi replica “ghici ghicitoarea mea”?!
Intrebarea care mi-a venit acum: nu cumva au dat cu batu-n gard, ca sa ne enerveze si sa ne eliberam noi, latrand asa – vreo doua luni, de pomana?
LikeLike
August 28, 2012 at 9:31 pm
mai marius tata e niste legi… le respectam sau ne […cenzurat] pe ele?
LikeLike
August 28, 2012 at 9:45 pm
Iubitilor de-atata dreapta, ce lege nu s-a respectat si cand?! 🙂
Poate legea bunului simt?
Mai usor cu flama democratiei – ca m-ati facut de-a trebuit sa scot cuvantul “cacam” din context.
Insa – va asigur – e pentru ultima oara.
Cand se repara listele, ne revedem la vot. Acolo e puterea si legitimitatea 🙂
LikeLike
August 29, 2012 at 5:05 pm
Pai totul a fost perfect legal, pana la decizia CCR.
Am observat ca in partea cealalta a Carpatilor lucrurile se vad putin diferit, si nu ma refer numai la cele trei judete din Tinutul Secuiesc. Poate ca viteza damboviteana cu care s-a pus in aplicare suspendarea a ridicat semne de intrebare sau probleme de “digestie” unora…
Din fericire, numai unora. Am fost in concediu in Ardeal si am constatat ca rudele mele au votat “DA” :). Si au facut-o din proprie convingere, nu i-a “convins” nimeni.
LikeLike
August 29, 2012 at 9:36 pm
http://vasiledancu.blogspot.ro/2012/07/transilvania-un-deficit-al_30.html
LikeLike
August 30, 2012 at 3:27 pm
Am citit pana la comentarii, unde am vazut cuvantul “mitici”. Ei bine, chiar ma pregateam sa scriu un raspuns mai acid, cand a inceput emisiunea lui Mircea Badea, exact pe tema asta:
Enjoy!
LikeLike
August 30, 2012 at 5:29 pm
Cred ca Ardealul e suficient de mare pentru a face deosebiri intre … ardeleni.
Nu sunt de acord cu articolul lui Dancu – e pagubos pentru ideea de unitate, la care orice Roman cat de cat scolit ar trebui sa subscrie. Cel mai trist mi s-a parut sa vad enclava de alta culoare pe ecranul televizorului, din pricina UDMR-ului, acceptat fara discernamant la alegeri.
Avem, datorita bunatatii (sau naivitatii) noastre, o enclava etnica in mijlocul tarii – nu ar fi trebuit sa acceptam partid politic pe acest criteriu.
Tristetea e mare!
LikeLike