Campionatul European de Fotbal ar fi locul și momentul care să ne arate că diferențele majore între bogați și săraci pot fi driblate de talentul înnăscut al celor mai puțin privilegiați.

Urmărim deci confruntările sportive și prin prisma geografiei economice, pentru că diferențele dintre Vest și Est ne privesc în mod direct, le simțim pe pielea noastră. Trăim într-o Europă tot mai slăbită de Grexit-uri și Brexit-uri, învecinată de-o Rusie care se simte amenințată (de cine-ar putea înghiți-o?) și o Turcie care ar vrea să rămână neutră (dar kurzii și statutul NATO n-o prea lasă).

Uniunea Europeană s-a extins de la Vest spre Est, pentru că Oceanul Atlantic e un baraj suficient de serios pentru a nu fi luat în considerare. Drumul spre Est – sau ”Drang nach Osten” (germ. ”Înghesuiala către Est”) este o soluție din care  facem parte și noi. Iată mai jos, o hartă cu etapele expansiunii previzibile a Europei – vi se pare că ar fi un succes? Și încă unul de durată? Oare se va încheia după integrarea completă a Balcanilor de Vest? Sau după ce ne vom uni cu frații noștri moldoveni, sub albastrul steag cu stele? După ce Vestul pro-european al Ucrainei se va rupe de Estul filo-rus? După ce Turcia va deveni o soluție permanentă de depozitare a maselor musulmane care altfel ar modifica esența Europei?

Fiecare gând din cele de mai sus reprezintă tot atâtea focare de război, pentru că lucrurile se fac cu aceleași metode barbare – care presupun înlocuirea unei stăpâniri cu o alta. Definiție a vremelnicelor străluciri, Imperiul European nu poate avea însă două Capitale. Și de aici: Brexitul – pe măsură ce Bruxelles-ul va căuta să stălucească tot mai tare, Londra se va retrage, neputând renunța la mileniul de Parlament propriu și nevrând să învețe dansul pe muzica altora.

Înainte de (posibila) descalificare a rușilor și englezilor, poate trebuie să ne punem serios problema slabei organizări franceze a EURO 2016 – căci această slăbiciune a permis brutalități de ev mediu într-un mileniu al integrării și armoniei pan-europene. Nimic întâmplător, englezii și rușii pot fi acuzați că intenționat au provocat lupte de stradă, pentru a fi dați afară ca inderizabili/intolerabili: ce motiv de ură mai potrivit pentru a defini un eșec al Uniunii Europene?

De altfel, francezii însăși își pot găsi scuze pentru că – nu-i așa? – au învățat (vai, din păcate, în ultima vreme) să se concentreze mai mult pe pachete uitate și mașini suspecte și au uitat că în comportamentul suporterului de fotbal e loc de multă, foarte multă refulare.

Din ardoarea confruntărilor Est-Vest, din rezultatele strânse ale meciurilor dintre echipe care valorează sute de milioane si cele care abia se ridică la a zecea parte, din analiza valorilor care compun băncile de rezerve ale echipelor egale la start (dar numai acolo), gândim că în Franța se joacă de fapt mai mult decât un simplu Campionat European. Eu cred că în joc este viitorul Uniunii Europene. Dar poate, mă înșel?! Nu cred, pentru că egalitatea lui ”zero-la-zero”, în politică, nu există.

2 iunie harta Expanding the EU to east-01