Imaginati-va ca aveti in fata voastra un dulap. Un dulap inchis. Il puteti vedea pe dinafara si puteti spune despre el ca este din lemn natural, ca e furniruit, ca apartine unui anumit stil, ca se potriveste (sau nu) cu mobilierul din camera in care va aflati …
Descrierea, pentru cei mai multi – se opreste la suprafata lucrului cercetat. Insa exista oameni care nu se multumesc cu atat. Vor sa cunoasca amanunte de tot felul: masa dulapului, fibra lemnului, atelierul si echipa de mesteri care l-au lucrat, daca a fost transportat cu grija la locul lui, hainele care sunt depozitate in interior – daca sunt noi sau vechi, daca sunt ale lui sau ale ei sau ale copiilor, daca gospodina a uitat sa schimbe pliculetele anti-molii anul acesta …
Sunt altii, care dupa ce au cunoscut toate aceste lucruri, le pun in relatie unele cu altele si le compara cu realitatea altor dulapuri pe care le-au cercetat: astfel sunt eliminate defectele, sunt puse in valoare avantajele ergonomice, apar inventiile, are loc progresul uimitor si se schimba moda trecatoare …
Veti spune ca vorbesc despre designerii de mobila?
Dar daca ne-am imagina ca cei de mai sus sunt filosofii, care cerceteaza universul exterior si cel interior al omului? Cu tot ce tine de cunoastere, valori si fiintare – de acord? Lipseste ceva?
Aproape nimic, vom spune. Pentru ca filosofia, (si nu mai putin psihologia) cauta sa inteleaga omul, sa il cunoasca. (La fel vrea si marketingul 🙂 – filosofia afacerilor in economia de piata …)
Si totusi, exista un nivel superior, un alt unghi din care putem privi aceeasi realitate, care isi propune sa oblojeasca sufletul nostru … bolnav! Bolnav de contradictia pe care numai religia o poate rezolva: suntem nemuritori cu sufletul si muritori cu trupul. Zbaterea care decurge de aici nu poate fi rezolvata numai prin cunoastere – unitatea contrariilor (materia insufletita) are nevoie de tratament specific. Sufletul are nevoie de contactul direct cu Creatorul: aici cred ca avem diferenta principala dintre filosofie si religie!
Cunoasterea omului si a lumii, pe de-o parte. Vindecarea omului si mantuirea sufletului, pe de alta. Putem sa le combinam pe cele doua, fara a le confunda.
______________________
* concluzii pe marginea unei discutii de weekend cu Dl Ing Gheorghe Iovitoiu, caruia ii multumesc pentru … “provocare” 🙂!
Calin Diaconu 
December 5, 2012 at 11:47 am
Intrebare: pot cele doua sa existe separat?
Tema: cine a fost prima – religia sau filozofia? Pentru ca suntem avizi de cunoastere si intr-o permanenta schimbare, omul stravechi, curios de tot ce exista in jurul lui, a cautat raspunsuri, iar cand le-a gasit, si-a pus alte intrebari si tot asa.
Referitor la religie (nu cunosc istoria religiilor) cred ca datorita creierului uman cu atatea sinapse si neuroni, si-a cautat un alt EU cu care sa comunice si a tesut (plasmuit) o identitate (o existenta) a ceva supranatural care ne guverneaza. Atunci banuiesc ca cei cu mai multa putere (vreun sef de haita) a hotarat ca ar fi bine ca sa existe si ceva pamantesc care sa slujeasca supranaturalul. A luat fiinta religia. Religia bazata pe credinta in CEVA (indiferent de nume, forma etc.) care ne e acolo, la indemana mereu, care ne apara si ne ajuta. Cei puternici se autopromovau cum ca ar avea legaturi directe cu Supranaturalul si au gasit o forma de a supune restul oamenilor sub dogma religiei.Oare cum poti demonta o teorie a ceva pe care nu-l vezi si nu-l poti simti cu senzorii trupului? Prin puterea mintii ( a manipularii propriei minti! Din dorinta de a intelege ca noi oamenii dam viata altor oameni, dar ….ce a fost intai? Sau cum a fost? Si ajungem la filozofie!
Grozav!
Putem sa filozofam pe seama religiei, dar oare putem sa desfiintam filozofia pe baza religiei? Este vreuna mai presus de cealalta?
Avem nevoie de amandoua, religia pentru o parte a sufletului chinuit care tinde mereu spre izbavire si renastere si cealalta parte a sufletului (sau a mintii) care tinde neancetat spre..o alta (o noua) cunoastere si intelegere.
Si pentru ca suntem si trup si suflet, cele doua se pot imbina si pentru suflet si pentru trup, intr-adevar, fara a le confunda!
LikeLike
December 5, 2012 at 2:06 pm
Draga Flory – iti multumesc pentru comentariu, desi … e prea materialist pentru a-l accepta fara a remarca, macar atat: exista o filosofie a religiei – dar vai de noi daca ajungem la o religie a filosofiei: vom invata, ce-i drept, tot timpul – dar scopul va fi “de dragul invataturii”! Cred ca religia a avut ca scop mai putin dominarea cit alinarea: unde se duc cei care pleaca de langa noi? Unde vom merge si noi, dupa ce ne incheiem misiunea? Care sa fie misiunea noastra – caci ar fi prea putin sa ne nastem pentru a … muri!
LikeLike