Apropierea sfarsitului de an ne pune in vedere cele doua optiuni principale: fie vom spune sec “am mai imbatranit cu un an” – sau, vom cauta sa ne complicam cu formula “ne-am mai inteleptit cu un an” …
Daca in primul caz vom cauta in oglinda spre riduri si fire albe, in al doilea recunoastem ca ne vine un pic mai greu. Asa se-ntampla atunci cand avem de analizat serios constiinta: memoria faptelor noastre nu e suficienta, ne trebuie criterii de evaluare si unghiul impartial in care de cele mai multe ori ne e inconfortabil sa ramanem multa vreme locului … fiindca ne iubim prea mult, si suntem de aceea gata sa ne iertam prea multe.
Totusi, nu trebuie sa exageram si nici sa subevaluam cele infaptuite pe parcursul anului care a trecut. Ni se cere doar sa fim atenti sa nu ravnim la satisfactia succesului: “acolo unde incepe dorinta satisfactiei proprii, incepe si nemultumirea si nerabdarea. Sa nu voim absolut deloc ceea ce este rau, dar nici pe cele bune sa nu le ravnim peste masura!” (Sf Francisc de Sales)
Privirea spre interior este ceva mai complicata decat privitul in oglinda – si ce-i mai frumos, e ca adevarata “oglinda interioara” o gasim abia in ochii celorlalti!
Cu aceste ganduri, ne luam ramas bun de la anul 2013 – sperand sa devenim mai buni pentru ceilalti in anul care sta sa-nceapa … (adica ne vom stradui sa luam aminte la felul in care lumea se reflecta in ochii nostri, dar mai ales noi in ochii ei!)
Cum se reflecta lumea in ochii nostri, stim. Dar cum ne reflectam noi in ochii lumii, stim?
Iar pentru ca am pomenit de oglinda … un cadou din partea eternului George Cosbuc, via Bulgarush Band – featuring Daria Diaconu!
Calin Diaconu 