Motto: 

„Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.” (Sf Pavel – Romani 5,5)

”Este oare altceva prezentul decât privirea lui Dumnezeu?” (Sf. Mucenic Vladimir Ghika, Gândul Zilei, pentru data de 16 Octombrie)

Dragi Prieteni, 

la pragul dintre ani, vă propun o meditație despre Speranță și Curaj, două forțe lăuntrice care, împletite, ne pot ajuta să pășim în Noul An căutând spre lumină, cu inimile deschise.

Intenția se leagă de chemarea Papei Francisc, după cum ne-a adresat-o în Bula Papală Spes non confundit, prin care se consacră Jubileul Anului 2025, ca An al Speranței. 

Ca români, avem o sensibilitate aparte pentru limba latină – și sesizăm în titlul Spes non confundit un joc de cuvinte semnificativ. Dacă e adevărată, dacă nu are la bază părerile proprii și dorințele iluzorii, speranța „nu dezamăgește” și, în același timp, ne împiedică să ne „cufundăm”, să ne scufundăm în confuzie și descurajare. 

Speranța e cea care ne ține deasupra apelor tulburi și ne cheamă la curaj, la vigilență și perseverență, chiar și atunci când viața ne pune în fața unor încercări greu de anticipat.

Drumul de la suferință la speranță: care e sensul „eliberării condiționate”?

În Scrisoarea către Romani – capitolul 5 – Sfântul Apostol Pavel ne arată etapele prin care trecem, în drumul practicii creștine. Suferințele nasc răbdare, răbdarea ne oferă șansa unei noi încercări (”Bewährung”, cum se spune în limba germană), iar răsplata acestei încercări este speranța. 

Așadar, speranța nu apare dintr-un optimism ieftin (să ne ferim de atitudinea ”mai bagi un leu, mai tragi o dată”, sic!), ci își trage seva din capacitatea noastră de a răspunde cu răbdare la durerile și dificultățile vieții. Avem puterea de a le asuma, sau căutăm să fugim, să ne-ascundem de ele?!

Aici intervine explicația „eliberării condiționate”*: mă pot crede pe deplin liber, scăpat de griji, însă știu bine că nici măcar ziua de mâine nu-mi este garantată. 

Am fost eliberat condiționat, pentru a realiza ceva important cu libertatea mea! 

Am ajuns la conștiința faptului că nu dețin controlul absolut asupra viitorului, și înțeleg că împlinirile și reușitele nu depind exclusiv de mine…

Condiționat de limitele vieții, descopăr cum, în fiecare zi, primesc resurse de a merge mai departe. Însă progresez, numai atunci când răspund suferinței cu răbdare și o pun în mâinile Domnului. Adevărata libertate, cea interioară, trebuie răscumpărată, zilnic, cu realismul smereniei și fără a cădea în deznădejde.

Cum sunt legate Speranța și Curajul?

Speranța se cere dublată de curaj. Dacă nu o facem, înaintăm șchipătând, iar teama piciorului se transmite în suflet. Speranța ne dă încredere că, deasupra oricărui întuneric, există întotdeauna o fereastră deschisă spre lumină. Curajul ne ajută să pășim prin acea fereastră și să înfruntăm vânturile, valurile și norii necunoscuți …

Să ne imaginăm o barcă fragilă, care străbate o mare învolburată: speranța este convingerea că dincolo de orizont se află țărmul, iar curajul este puterea de a vâsli mai departe, chiar și-atunci când apele se tulbură și barca se clatină. Avem nevoie de ambele: să vedem ceea ce încă nu se vede (prin speranță) și să acționăm, depășind blocajul fricii (prin curaj).

„Spes non confundit”: cum rămânem la suprafață?

După cum am văzut mai sus, în limba latină, spes este speranța, iar non confundit înseamnă „nu ne face de rușine”, „nu dezamăgește”, ”a nu confuza (pe cineva)”. 

Jucându-ne cu sonoritatea cuvântului „confundit”, putem să ne gândim și la pericolul de „scufundare” (cufundare) pe care-l simțim când ne încolțește teama sau pesimismul. Ori de câte ori viața ne trimite valuri peste măsură, ne putem simți „confuzi” și „pe cale să ne cufundăm”. Dar speranța rămâne ca o vestă de salvare, un colac de care te poți prinde, ca să respiri deasupra apei.

Ne gândim aici la mesajul atribuit Fericitului Vladimir Ghika: „Ridică-ți privirea, ca să poți merge drept.” Dacă rămânem doar cu ochii la picioarele noastre, rătăcim și arătăm că suntem robiți de frică. Speranța ne cheamă să privim în sus, la Țărmul Ceresc, unde iubirea lui Dumnezeu nu doarme și nu se clatină.

Ce e dincolo de nesiguranța zilei de mâine?

Frica și lipsa de încredere apar când încercăm să ne sprijinim doar pe forțele noastre. Viitorul rămâne oricum imprevizibil. E suficient să pornim televizorul și să urmărim știrile ca să vedem cât de fragili suntem: cutremure, crize economice, conflicte, boală, neajunsuri. În acest context, fie ne cufundăm în anxietate și deznădejde, fie reînnoim în noi puterea speranței, însoțit de curajul, de îndrăzneala de a merge, totuși, mai departe.

Sfântul Pavel: speranța (ca virtute teologală) nu ne face de rușine (nu rușinează). Ea nu dispare la prima lovitură. De altfel, și Sfântul Evanghelist Luca ne transmite Cuvântul Domnului: „Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (cf. Lc 21,19). Să reținem: răbdarea creștină nu este abandon, ci perseverență curajoasă și încredere în Cel ce poate preschimba suferința în bucurie.

Un An Nou 2025, cu Speranță și Curaj!

În acest spirit, iubiți Prieteni, vă îndemn ca, la început de An Nou, să ne punem viața sub semnul speranței și al curajului. Să nu lăsăm frica și incertitudinea să ne dicteze fiecare pas. Chiar dacă nu deținem garanția absolută a zilei de mâine, avem certitudinea iubirii lui Dumnezeu, „care s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt”. Datorită acestei iubiri putem îndrăzni să visăm și să ne asumăm riscuri pentru bine, pentru cei dragi, pentru societate și pentru credința noastră.

Rămâneți vigilenți, rămâneți recunoscători și să nu uitați că speranța înseamnă și curajul de a iubi mai mult!

Să vă fie anul 2025 un Jubileu al Speranței regăsite, în care să îndrăzniți să priviți spre cer și să vă amintiți cuvintele Sfântului Pavel: „Iar nădejdea nu ruşinează.” Speranța adevărată nu dezamăgește și nu ne îneacă în confuzie, ci ne ridică mereu la suprafață, către aerul curat al prezenței lui Dumnezeu …

____________________________________

*pentru a aprofunda termenul eliberării condiționate, vă invit să consultați sistemul juridic anglo-saxon, întrebându-vă dacă soluția de plată a unei cauțiuni nu este exclusiv pentru cei bogați, care-și ”permit” să calce legea…?

Probation = the system allowing people who have broken the law to go free on condition that they commit no more crimes and report regularly to a social worker

Parole = permission that is given to someone to leave prison before the end of their sentence if they agree to obey specific rules and behave well

Speranța este atunci când Dumnezeu coboară în viața noastră și ne dă curaj în fața neprevăzutului … așa ca în scena Bunei Vestiri din Mânăstirea San Marco, Florența. Sursa Foto: Wikimedia