Dialogul de mai jos e imaginar, purtat de doi carcotasi, in fata unui lucru nemavazut de ei pana atunci, demonstrand – daca vreti – in ce consta adevaratul “imperialism romanesc”: misto-ul universal, cu mai mult sau mai putin tupeu (adica fundament) exercitat verbal asupra unei lumi pe care nu o vor putea construi niciodata …
– Ia te uita la ei! Parca e mai mult lat decat e lung, patul asta!
– Da cat de inalt esti, draga?
– … si candelabrul asta din fata, e prea aglomerat!
– Iti dai seama cat de greu le era sa faca si sa desfaca patul in fiecare seara …
– Pe naiba, aveau servitori!
– Da’ tot le era greu …
– Da’ scaunelele astea? Doar nu le era pazit somnul toata noaptea?!
– Ba da, sa stii ca asa era! Ca uite, de-aia au si draperiile care se trageau imprejur, sa nu stie aia de-i pazeau, ce facea Regele …
– Da il auzeau, ma gandesc 🙂 ?
Pat cu baldachin la Versailles
Calin Diaconu 