April 22, 2014
Partidul Independentilor din Marea Britanie e purtatorul de voce al celor care cer eliberarea de Europa. Motive sunt multe, interesante sunt executiile, care ar fi acum pe strazi in UK:
Muncitorii britanici raman fara lucru, pentru ca mana de lucru ieftina invadeaza Regatul …
Zilnic, britanicul de rand plateste sume importante pentru a sustine luxul altora!
Cine conduce cu adevarat Marea Britanie?
Atentie, supusi ai Reginei! Vin bulgarii si romanii sa va ia locurile de munca!
April 19, 2014
“Sa nu spui despre Dumnezeu ca e drept, daca ar fi drept, toti am fi in fundul iadului. Sa spui despre El ca este indurare si bunatate.” (Isaac din Ninive, sec VII, citat de PS Mihai Fratila in culegerea de eseuri “Puterea de a improviza”, Ed. Surorilor Lauretane, Baia Mare, 2014)
În Joia Mare, în timpul Deniilor celor 12 Evanghelii, ascultând cu inima tulburată de-atâtea răutăţi care se înşiruie în faţa ochilor, ai parte de-un adevăr simplu şi cutremurător: înţelegi că drumul lui Dumnezeu este drept şi neabătut, pe când oamenii au un teribil talent să rătăcească împotriva Lui!
Cele 12 Evanghelii ne arată situaţii diferite în care unul singur – tâlharul de pe Cruce, face notă discordantă pentru că se revoltă, sesizând în ultima clipă nedreptatea şi judecata strâmbă din juru-i. Hei! Acesta e diferit de noi, El suferă fără vină, suferă pentru cei care-L batjocoresc. Din aceasta constatare-i vin mărturisirea şi căinţa: “Pomeneşte-mă Doamne, cand vei veni întru Împăraţia Ta!”: oaza de lumina in intunericul din jur. Sutaşul a constatat şi el mărirea lui Dumnezeu, a simţit şi el că suprafirescul a participat la evenimente. Maica lui Isus, prin al cărei suflet se trece o sabie şi celelalte femei care erau cu ea au aşteptat, înmărmurite de durere. Apostolii, cu excepţia lui Ioan, s-au împrăştiat.
În Deniile Joii Mari avem parte de o rătăcire aproape totală, am spune: Petru se pierde de trei ori, plângând apoi amar; Iuda se vinde pe nimic, neînţelegând să facă parte şi el din iubirea de oameni a Fiului lui Dumnezeu; fariseii şi cărturarii vorbesc numai ca să se audă şi să-şi împartă dreptatea lor; mulţimea şi ostaşii îşi doresc spectacol crud sau distracţie … Si toate se intampla, pentru ca noi sa fim iertati pe deplin! Spectrul larg al pacatelor noastre ne este trecut prin fata ochilor, pentru ca noi sa intelegem ca “îndurarea lui Dumnezeu depăşeşte ideea de dreptate” (PS Mihai Fratila, op.cit.)
Toate se întamplă, pentru a împlini Voia Tatălui. Omul, cu toate slăbiciunile şi rătăcirile sale este cel care construieşte lumea, având libertatea propriei orbiri sau a căutării lui Dumnezeu. Nedrepţi suntem atunci cand îl inlocuim pe Dumnezeu care stă mereu in faţa noastra, cu una din găselniţele la modă – puterea sau banii, pălăvrăgeala filosofică sau apetitul pentru circ. Atunci când ne distrăm sau ne lăsăm distraşi de la căutarea Lui, arătăm strâmb şi suntem nedrepţi fată de Creatorul nostru.
De ce căutăm îndreptarea?
Pentru că lumea in care trăim este creaţia lui Dumnezeu, e construită de El şi se supune legilor Lui. Şi pentru că există o legătură indisolubilă între Legea şi Dreptatea lui Dumnezeu. Cine ascultă de prima, poate spera să aibe parte de a doua.
Se spune într-unul din antifoane: “Când te-ai înălţat pe lemn în mijlocul a doi tâlhari, ai fost socotit cu cei fără-de-lege, Cel ce eşti fără de păcate, ca să mântuieşti pe om. Îndelung-Răbdătorule, Doamne, mărire Ţie!”. De-acum, nu vom putea spune că nu L-am văzut!
Ascultarea poruncilor lui Dumnezeu o facem de prea multe ori din frica de a nu greşi, mai degrabă decât din convingerea de a face binele. Ne temem şi ne pregătim sufletele pentru Judecata lui Dumnezeu, despre care ştim că va veni atunci. Dar îndreptarea noastră începem atunci când ne orientăm cu faţa către Dumnezeu, prin căutarea Lui, acum.
Între “atunci” şi “acum” – e drumul pe care-l avem de parcurs, în sensul trăirii clipei cu atenţia cuvenită detaliului.
De ce să privim in alte părţi, dacă ştim pe Cine avem de căutat?
În fiecare an, de Sfintele Paşti, întoarcerea în rândul prietenilor lui Dumnezeu se face cu smerenie – fără de care nu putem înainta pe drumul de la atunci la acum.
Parcursul de îndreptare (către) si întoarcere (la) are, în aceste zile, momentul său de Lumină si Bucurie, de care cu toţii avem parte atunci când împărţim cu fraţii de-o credinţă semnul drumului pe care am hotărât să mergem.
În aparenţă, pare a fi prilej de îndreptare individuală. Dar gestul de exteriorizare, printr-o scurtă şi hotărâtă mărturisire sau prin răspunsul acordat acesteia, dezvăluie o împărtăşire a bucuriei, între fraţi. După cum Lumina o primim şi dăruim fiecare din noi prin lumânările pe care le aprindem unii altora, la fel oferim şi primim Bucuria salutului creştin pe care-l rostim în aceste zile binecuvântate: “HRISTOS A-NVIAT!”
April 16, 2014
Rusii – in majoritatea lor – sunt entuzasmati de ce li se intampla: se reface URSS, au o atitudine hotarata, isi apara fratii de dincolo de hotarele tarii. Vocile celor care nu sunt de acord cu politica lui Putin nu se mai aud. Pentru ca oamenilor care indraznesc sa gandeasca altfel, li se raspunde: “Aha! Esti impotriva noastra? Te-ai dat cu Vestul, te-ai dat cu europenii si cu americanii? Tradatorule!”. Da. Atata e de simplu in dictatura, daca ati uitat: vocea celuilalt nu se mai aude …
Cazuti intr-o fatala izolare, din care deocamdata europenii par a fi iesit sifonati, rusii sunt indragostiti pana la adulare de liderul care “le-a redat demnitatea”.
Vorba unui prieten cu care discutam putin mai devreme: trebuie sa stam cu ochii pe pretul barilului de petrol, ar trebui sa scada dramatic, ca represalii eficiente fata de bugetul gandit de rusi la 120 de dolari pe baril. Ramane sa vedem atunci daca icoanele lui Putin vor continua sa planga, eventual impreuna cu cei care azi le poarta, nepermis, in brate…
April 14, 2014
E primavara, si pentru ca am trait pe pielea noastra cutremurele din anii 1977 si 1986, cautam pe net sa vedem ce mai e nou. Placile tectonice se pare ca sunt foarte tensionate, si cam toata lumea e de acord ca trebuie sa ne asteptam la unul care va fi “The Big One” …
Viralitatea e un cuvant la moda, de aceea incerc sa-l folosesc cu prudenta. Dar nu pot sa nu raman surprins cand vad bizonii dand bir cu fugitii din Yellostone-ul despre care tocmai am aflat ca ar fi de-asupra unui vulcan. La urma-urmei, in ziua de azi e de-ajuns un titlu si un eveniment neobisnuit pentru ca lucrurile sa o ia razna pe internet!
Ma mir ca nu am vazut asta la “stirile” noastre … ce disciplina, la bizonii americani, frate!
April 10, 2014
La inceput au fost bancutele lui Funar, la Cluj – asa, sa faca un pic in ciuda fratilor maghiari. Sa-si faca simtita autoritatea dar mai ales sa faca pe plac unui vulg votant, care nu trebuia lasat sa mediteze asupra notiunii de “toleranta” sau asupra “interesului comun” …
Lumea din jur cuprinde insa toate culorile si noi trebuie sa ne lasam ochii mirati de diversitatea pe care o sesizam, e singurul mod sanatos de a alunga plictiseala.
Dar spune-i asta lui Funar in anii ’90 ai secolului trecut – era si atunci si e cred si acum prea complicat, mai bine incerci sa influentezi gandirea celor apropiati cu adevarat de tine, carora le poti atrage atentia asupra unor lucruri, atunci cand ti se pare ca le vezi.
Am fost neclar?
Sa incerc varianta simplificata. Drumul spre casa poate fi mereu acelasi, iar aglomeratia il poate face plictisitor si mai lung decat e cazul. Timpul e prea subiectiv si posturile de radio sunt numarate. La fel si playlist-urile lor: incep sa se repete de la un moment dat incolo. Sansa de supravietuire? Sa observi atent ceea ce se intampla in jurul tau, sa-ti pui intrebari, sa te gandesti la relatia cauza-efect, sa te bucuri rezervat atunci cand gasesti ceva nou … Poate acum am reusit sa ma explic mai bine?
Si mai simplu ne va fi – daca luam un exemplu, evident legat de tricolorul lui Funar si multimea culorilor care sunt in jur. Combinatia rosu-galben-si-albastru ma duce mereu cu gandul la … ati ghicit, echipa nationala de fotbal! 🙂
Nu, dragilor, la Romania! La tara pe care o iubesc pana la ne-emigrare. La tara despre care aflu ca e in pericol sa intre si in razboi extern, dupa ce razboiul cel dintre frati il vad la tot pasul. La tara care e si a lui Funar, si a lui Vadim – cand prieteni, cand dusmani de moarte. La tara care e bine surprinsa mai jos, in mersul ei de barcuta din hartie, care ia apa din toate partile, mirandu-ne pe toti ca inca mai avanseaza in lacul istoriei universale: inainteaza, pentru ca asa ni se pare noua, fiind optimisti. Dar catre ce si cat timp inca, spuneti-mi voi!
Poza e din Bucuresti – din pacate. Deci nu a fost nevoie sa merg pana la Cluj sa caut urme de vopsea tricolora pe bancutele din centru … ci a fost suficient sa-mi inalt ochii spre cer, la un stop, pe Bulevardul Iuliu Maniu (nimic intamplator, are legatura cu Unirea de la 1918 si cu greco-catolicii de care suntem mandri!).
Daca aveti rabdare si priviti inde-aproape (cu click pe poza!) veti afla cine e in spatele actiunii si veti aprecia lucrarea, gasind cel de-al doilea steag, incadrat de-al nostru. Frumos mesajul, insa poate prea incriptat – ce spuneti?
Trecut si Viitor pe Bulevardul Iuliu Maniu. Arta urbana.
