Daca Izaura s-a emancipat intr-atat incat sa ne faca educatie la ore de maxima audienta pe-un mix complet de statii tv – inseamna ca trebuie sa oprim din nou timpul in loc pentru o sesiune introspectiva. Nu de alta, dar macar acum sa fim in masura a recunoaste ca atunci cand Brucan ne-a facut “stupid people” – ne-am suparat inutil.
Asa suntem: usor manipulabili, fragili in cunoasterea mecanismelor democratiei, expusi demagogiei si santajabili datorita lacomiei noastre. Ne aflam intr-unul din acele ceasuri ale istoriei in care ne intrebam daca “se poate mai rau de-atat”? … si suntem dintre aceia care se tem ca da, se poate … intotdeauna e loc de mai rau, dupa cum, daca ne vom trezi din amorteala si vom incerca prin fapte, nu vorbe, sa schimbam cate ceva, cat de putin in jurul nostru, vom avea poate parte si de surprize placute …
Azi dimineata am simtit nevoia sa ma intorc la marea intrebare pe care Shakespeare si-o punea pe la sfarsitul secolului al XVI-lea: “To be, or not to be?” … si sa constat ca dupa 1989 ne-am pierdut prea mult timp intrebandu-ne (schimonosind timpul verbului esential si degradandu-l nemeritat) “A fost sau nu a fost?”… iar azi suntem atat de aproape sa cadem o treapta mai jos, lasand cu totul la o parte Fiinta pentru a intra in capcana altei diversiuni: “A luat sau nu a luat?”…
De unde blestemul acestei noi umilinte?
Nu ne-am fi dat seama, daca nu am fi vazut in reluare, obsedant, momentul botezului in care Nasul Mircea (din clanul Basescu) radea amuzat pe seama cuscrului in putere – zisul Bercea Mondialu’ – cand acesta arunca “fara numar” bancnote de 50 de RON in cristelnita, de parca ar fi fost petale de trandafir … operatorul a surprins (spre groaza noastra) inclusiv scena in care preotul cufunda copilul in apa amestecata cu bani. Ma tem sa spun “apa sfintita cu bani furati” – pentru ca nu am fost acolo cand s-au facut, dar stiu ca banii sunt Ochiul Dracului si nu au ce cauta in Apa Sfintita! Punct.
Izaura e copilul Mondialului, bunicul care in momentul lui de glorie absoluta s-a incuscrit cu familia prezidentiala, s-a infratit cu fratele Presedintelui – deci a devenit, logic, Fratele Presedintelui. Si pentru ca Presedintele este al nostru, al tuturor romanilor, Mondialu’ ne-a transmis de-acolo, din momentul lui de glorie, ca s-a infratit cu noi toti, cumparand un rang nobiliar si impunandu-si legea – diferita de a noastra: a spurcat apa cristelnitei. “A fi om” a fost transformat pragmatic, pe tiganeste (adica verde-n fata, cu scandal, cine are dreptate e cel care striga mai tare) in “Bai tata, esti om daca ai!”. Apa purificatoare a Botezului s-a murdarit de banii Mondialului sub ochii nostri, iar fratele Mircea nu a parut a fi pe faza, dimpotriva – parca hipnotizat, radea la ei. Sau poate au aranjat televiziunile filmuletul, la montaj: exista mai rau de-atat?!
Dar daca lucrurile sunt rele doar in imaginatia noastra? Pentru ca in realitatea naturala, lucrurile nu sunt nici bune, nici rele – ci ne sunt pur si simplu date, pentru a mai invata cate ceva, daca avem ochi de vazut si urechi de auzit. Avem de parcurs un drum, insa nu orisicum, ci intr-o anumita directie: a cunoasterii Binelui si Raului si a mantuirii noastre, prin discernamant intre cele doua si exercitiul alegerii libere. In natura, vezi o apa plina de nuferi … si ce vei spune – “Vai, ce pacat ca nu e limpede, ca nu pot face baie in acest lac plin de vegetatie?!” sau, dimpotriva – vei exclama: “Ce frumos a aranjat Dumnezeu lumea Sa, lasandu-ne locuri de mirare la fiecare pas!” …
Sa ne miram deci de tupeul Izaurei si sa o acceptam ca pe un dat al inteleptirii noastre ca popor, prin fratii conationali.
Nuferii: pentru unii murdaresc apa, pentru altii sunt frumosi. Nu la fel stau lucrurile cu apa din cristelnita, murdarita de banii murdari ai cumpararii rangului nobiliar …
