Nici Don Quijote n-a umblat de unul singur …
Despre Don Quijote stim ca era un cavaler ramas in urma timpurilor, care avea un set de convingeri si apucaturi care-l faceau sa para “ciudat” in ochii contemporanilor sai.
Despre Edward Snowden nu stim mare lucru, dar se pare ca nici apucaturile lui nu sunt pe placul contemporanilor.
Pe scurt, tanarul Edward s-a ingrijorat de faptul ca tot ceea ce vorbim si tot ceea ce scriem – si, har Domnului, vorbim si scriem mult mai mult decat o faceau generatiile trecute! – se inregistreaza, se stocheaza, si la un moment dat poate fi folosit impotriva noastra!
Cu alte cuvinte, omul a defectat strigand ca directia in care se indreapta actuala civilizatie (a comunicarii globale) NU este cea corecta!
De acord, asa simtim si noi. Dar care ar fi solutia alternativa pe care o propune acest Don Quijote al zilelor noastre?
Ma tem ca civilizatia noastra va trebui sa-si regaseasca candid INTIMITATEA … De pilda: vrei sa ai o corespondenta privata cu cineva drag? Atunci intoarce-te la scrisoarea “clasica”, cea lipita cu timbru si adusa acasa de postasul aflat pe cale de disparitie!
Ma mir de-un singur lucru, ca CIA nu foloseste acest experiment ( … sau intamplare? 🙂 ) pentru pasul urmator – cand, avand la baza o filosofie solid argumentata, vom fi “oficial” informati ca TOT CEEA CE SPUNEM UNUL ALTUIA – FIE CA VORBIM, FIE CA ASCULTAM -, se inregistreaza si ramane stocat undeva, la indemana cuiva …
Ceea ce mi se pare ingrozitor este faptul ca memoria ne joaca din nou feste! Am uitat, dupa douazeci de ani de slobozenie, ca un lucru care ne deranja ingrozitor in dictatura era urmarirea de care aveam parte “la tot pasul” … Cred ca fostele tari comuniste ar trebui sa aiba o reactie la apelul lui Snowden – dar mai ales, cred ca trebuie cautate solutii ceva mai inteligente decat inregistrarile “en-gros” …
… si nici Edward Snowden nu alearga prin lume de capul lui …
