"... ca nu l-am vandut cu pret ..."

“… ca nu l-am vandut cu pret …”

Cum se cheama atunci cand ai multi cai? Se cheama ca ai o herghelie! Dar la ce-ti trebuie frate o herghelie, cand e la mintea cocosului ca nu-i poti calari pe toti odata?! Pai s-atunci, lasa-ma, Capitane de Judet in pace! Vorba ‘ceea: “De ce mă ţii la coteţ,/ Pentr-un pui de mânzuleţ?”  … mai bine “hai s-o dam la pace”  (Si odata ajunsi aici, trebuie sa dau citatul complet pentru ca se leaga de confuzia din capul meu!) … “Of, of dă-mi drumu’ până-n la chindie/ Că-ţi aduc o herghelie/ Dă-mi drumu’ până la prânz/ Că-l aduc fir-ar de mânz, măi/ Of of of of, ţi-a duc tatăl cailor, măi/ Şi mama cârlanilor/ Şi pe păzitorul lor, măi, măi/ Of of of of, ţi-aduc tatăl cailor, măi/ Şi mama cârlanilor/ Şi pe păzitorul lor, măi …”

Adica avem: Hotul, Capitanul, Cocosul, Noaptea, Furtuna, Manzuletul (Carlanul), furtul, lamentarea, tentativa de mituire a autoritatii … intr-un cuvant, haiducia la romani. Dar de unde si pana unde confuzia din capul meu?

Mi s-a parut ca am vazut o stire halucinanta la televizor. Despre niste olandezi care aveau prea multe tablouri. Si avandu-le, ce au facut, saracii de ei?! Un muzeu! Hmmm … o fi bun la ceva? Nu stim, hai sa vedem – luam desenele cat sa-ncapa in traista si fugim sa le vindem, “sa numaram la galbiori, cand o canta de doua ori” … (cocosul, evident!). Bine, dar daca vine Capitanul de Judet si-l ridica de-acasa pe hot … ce face Mama Hotului? Arde tablourile in soba!

E foarte clar acum, pentru tratamentul confuziei totale din capul meu, ca hit-ul haiducesc “Capitane de Judet” este cheia de intelegere a dramei care ne va costa la capitolul “imagine de tara” incomparabil mai mult decat lebedele halite la inceputul anilor ’90, de care era gata-gata sa uitam … Uite cat de-aproape sunt: “CARLAN”  si  “CAP DE ARLECHIN”, aproape o anagramare, care ne indica foarte limpede pana unde poate merge nebunia haiducilor, exprimata in dragostea mamei lor …

Ca “arlechin” poate fi confundat relativ usor cu “carlan” – inteleg. Dar ceva s-a stricat rau in ADN-ul poporului roman, daca am ajuns sa facem confuzii intre “mama carlanilor” si “mama hotilor”, nu-i asa?!

Pablo Picasso - Cap de Arlequin

Pablo Picasso – Cap de Arlequin


Gregor Mendel ... a fost inteles abia dupa moartea sa, dar linia inceputa de el poate fi o solutie a viitorului in medicina?

Gregor Mendel … a fost inteles abia dupa moartea sa, dar linia inceputa de el poate fi o solutie a viitorului in medicina?

De ce ar trebui sa ne preocupe genetica?

Pentru ca e o forma de respect fata de cei care ne-au precedat – iar cunoscandu-i, putem afla lucruri interesante despre noi: despre apucaturile, inclinatiile, calitatile sau defectele noastre? Sau, mai degraba pentru ca e una din stiintele care au evoluat spectaculos in ultimul timp: domeniile medicinei, biologiei, agronomiei sau ecologiei au legaturi directe cu genetica.

Ce e “zestrea” genetica? Ce fel de mostenire am primit si cum o inghesuim, noi, mostenitorii, intr-un mediu pe care-l transformam de zor pentru a ne fi cat mai pe plac? Dar placerea si sanatatea sunt oare compatibile – pana in ce punct anume? Cat rau ne face binele de care nu ne mai saturam?

E tara noastra conectata – prin oamenii ei de frunte – la evolutia generala a stiintei geneticii? Sau nu suntem suficient “echipati tehnic” astfel incat “testele genetice” se fac numai in situatia in care exista indiciile unei boli de aceasta sorginte? Ce stim de programele nationale de supraveghere a bolilor genetice? Cum se numesc specialistii nostri in genetica, cum dam de ei?

Acum aproape 150 de ani, in anul 1865 Gregor Mendel publica lucrarea sa „Experiențe asupra hibridizării plantelor” …  in anul 1944 s-a intrat in “Era ADN-ului” iar … in 1972, lumea a ajuns in “Era Genomului”. Stiti catre ce se indreapta lumea acum? Cunosc oamenii de stiinta romani agenda colegilor lor din Statele Unite, Anglia, Germania, Japonia sau China atunci cand discutam de materia numita “genetica”? 

Sunt multe intrebari la care asteptam raspunsuri. Dar dintre toate, cred ca ar trebui sa ne preocupe cele legate de medicina personalizata, acolo unde noul discurs pleaca de la mostenirea genetica a fiecaruia .

Proiectul Medicinii Personalizate, aflat la inceput in Romania, are un site (www.alegemedicinapersonalizata.ro) – unde putem pune aceste intrebari (sau altele) si o Petitie, pentru strangerea de semnaturi electronice … Semnaturi, pentru o sansa la viata a celor care sufera de boli grave.

Daca nu ati semnat deja, va rog sa o faceti, aici:  http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html

Va multumesc,

Calin Diaconu


Fotografia publicitara dusa la extrem ...

Fotografia publicitara dusa la extrem …

Esenta publicitatii e redata la finalul filmuletului de tip “making off” al unei fotografii publicitare … pentru Fiat Abarth 500: “This will slow them down and stop them hard!” … 

Omul de azi este atat de expus mesajelor publicitare, incat s-a obisnuit cu ele. Trebuie ceva cu totul iesit din comun pentru ca omul modern sa se opreasca din cursa lui nebuneasca casa-servici-casa, sa-l pocneasca in moalele capului si sa-l puna pe ganduri, in pozitia definita de anonimul de la Hamangia (sau de Rodin, cum preferati!).

Va doresc tuturor vizionare placuta si un weekend agreabil!

Click AICI!


Faptul de a fi ajuns pe ultimul loc in Europa la consum – trebuie sa doara, din mai multe motive.

In primul rand, agentiile de publicitate nu-si fac treaba cum trebuie. Comunicarea intoxicanta a promotiilor a ajuns sa reduca impactul mesajului la minimum de eficienta: imaginati-va un stadion plin de bannere, pe patru randuri … cine mai retine ceva din discursul publicitarilor? Indemnurile repetate la saturatie “cumpara acum!” sau “reduceri de pret, acum!” sunt inlocuite in clipa urmatoare de alt “acum” si de alt indemn de achizitie. Minciuna se simte plutind in aer, consumatorul devine reticent, iar efectul e de bumerang: dar “dincolo, dincolo n-o fi mai ieftin”?

Departe de a ramane in dilema magarului lui Buridan, cumparatorul roman e orientat spre pret, cazand in capcana contrafacerilor, a celor care trag costurile de productie in jos pana la limita legalitatii. Dar nemultumirea legata de un produs care nu rezista in timp, il va duce inevitabil la intelepciune: ce nevoie am de aspirator, daca se strica dupa un an de zile, la iesirea din garantie, … mai bine ma intorc la matura!

Am ramas pe ultimul loc la consum? Poate o fi un reflex al “cartelelor” ceausiste care ne-au marcat copilaria? O intoarcere la adevaratele nevoi: “o suba iarna si o bucata de paine zilnic”?

Un lucru este cert: au explodat importurile si vanzarile de haine “second-hand” … iar asta inseamna ca inca mai avem dorinte!

Marfa NOUA din Germania

Marfa NOUA din Germania (la second-hand) …


Mana blanda a Mamei, chinuita de poliartrita reumatoidala ...

Mana blanda a Mamei, chinuita de poliartrita reumatoidala …

Crede bogatul celui sarac? Pilda lui Lazar ne invata ca nu: exista o anumita surzenie care acopera cu solzi ai egoismului urechile celui aflat intr-o situatie privilegiata. Dar pilda citata ( din Luca 16, 19-31 ) nu trebuie citita pana la jumatate … caci ea are finalul pe care il cunoastem: cainta vine prea tarziu …

Crede cel tanar ca va imbatrani vreodata? Nu, pentru ca procesul imbatranirii, la majoritatea oamenilor, este unul lent: ne transformam treptat, suportabil, fara a ne speria de imaginea noastra din oglinda. Numai invatand de la cei loviti de sindromul necrutator al imbatranirii rapide (progeria) putem intelege ce-ar insemna sa simtim fizic, zilnic, procesul degenerarii noastre …

Crede cel sanatos ca se va imbolnavi? Nu, desi fiecare avem in jurul nostru exemple ale unor disparitii premature, sau imagini vii ale chinurilor care trebuie suportate de cei dragi – pentru ca sunt loviti de cutare boala … Ii putem alina, le putem fi alaturi, dar nu putem suferi in locul lor, nu le putem prelua macar o parte din durere.

Este medicina o arta sau o stiinta? Trebuie ea sa se concentreze pe mentinerea sanatatii sau pe vindecarea bolilor? Meritam sa beneficiem – in contemporaneitatea noastra cu gloriosul popor american si stralucita civilizatie europeana careia ne-am alaturat in 2007 -, de cele mai moderne metode de tratament si de cele mai noi medicamente?

Suferinta e mare, si o intalnim oriunde pe glob. Raspunsul la intrebari trebuie dat cu chibzuiala, in ecuatia – pe cat de trista, pe atat de adevarata: resursele sunt finite iar cererea pare infinita …

Pana le aflam, hai sa intindem o mana de ajutor celor care au nevoie, citind mai multe despre medicina personalizata, si, daca suntem convinsi ca este un lucru bun, semnand Petitia – online!

http://www.petitieonline.ro/petitie/introducerea_tratamentelor_personalizate_si_inovatoare_pe_lista_medicamentelor_compensate_o_sansa_la_viata_-p06551149.html

Iar celor care au semnat Petitia, au facut-o cunoscuta altora – cat si celor care numai au citit mesajul nostru ajungand pana aici, le oferim cu drag o Poezie dedicata Mamei. Am gasit-o (nimic nu e intamplator!) printre hartiile ramase de la Bunici!

“Dă-mi mâna plină de pământ să ţi-o sărut

Că-i mâna care m-a hrănit şi m-a crescut

dă-mi mâna Mamă

dă-mi mâna ta uscată

la piept s-o ţin

şi inima-mi în palma ta să bată 

….

Tu Mamă, eşti frumoasă,

ca o Duminică fără sfârşit

când se aude râsul ierbii

crescând în câmpul înverzit.”