Anton Diabelli (1781-1858) a fost un Editor muzical genial – fiti atenti ce i-a trecut prin cap: a compus un vals si apoi a transmis scrisori catre 51 de compozitori si pianisti cu rugamintea/provocarea sa-i scrie variatiuni pe tema data de el. La-nceput, Beethoven s-a abtinut, dar apoi a trimis si el – nu mai putin de 33 (!) de variante …

“The publisher Diabelli sent out a request to 51 prominent composers and musicians to each write a variation to a waltz that he composed and each one accepted including Schubert, Czerny, Cramer, and the eleven-year-old Liszt. Everyone except Beethoven. Later, however, he gave in and wrote not one but thirty-three of these variations which ultimately put the other 50 to shame and came to be regarded as a masterpiece in itself.”

Iata o interpretare care merita intreaga noastra atentie … iar atunci cand sensibilitatea adoarme, e simplu sa ne intoarcem la ascultarea Temei (adica s-o luam de la-nceput, pentru a pricepe in cele din urma … !) 🙂

Iar pentru a intelege cat de mare e Sokolov – sa spunem despre el cu respect ca a refuzat sa concerteze in Londra in 2009, pentru ca regimul vizelor ii aducea aminte de Soviete … http://www.telegraph.co.uk/journalists/ismene-brown/4939085/Grigory-Sokolovs-visa-woes.html