What’s wrong in a fake seppuku, one may ask …
Am imbatranit in media, de-au ajuns reclamele sa-mi sara in ochi in timpul filmului, pana la a ma enerva pe echipele de vanzari din spatele cate unui succes de box office care nu spune nimic, dar are grija sa-si multumeasca sponsorii. Sau poate sunt mai irascibil, fiindca stiu ca lucrurile stau de fapt invers: echipa de marketing a Hotelului X din Las Vegas isi convinge patronii ca o investitie in media renteaza. Ca va fi ROI bogat, daca vor aranja sa toarne un film pentru a etala – cum nu se poate mai bine – avantajele locatiei, justificand un pret mai ridicat, pentru ca “acesta e hotelul in care …” …
… dar mai intai, sa luam un exemplu de country-placement. Japonia isi etaleaza valorile traditionale, un raspuns pe masura amenintarilor regionale venite recent din partea unei Chine cu o Mare de Sud a ei proprie, cu un tonus nationalist tot mai ascutit. “47 Ronin” e un film sustinut financiar de japonezi pentru a ne face cunoscuta traditia ceaiului, a seppukku-lui, a ronini-lor, acei samurai ramasi pe drumuri in lipsa de stapan …
Last Vegas – sau cum sa (nu) iesi din scena pe usa din dos, acceptand orice propunere …
Abia dupa ce-am avut privilegiul de a urmari un documentar vandut drept film artistic pentru ca avea in spatele cortinei “o poveste de dragoste” si “un eveniment real”, mi-am zis ca merita sa incerc si o reteta clasica. Patru nume mari ca Douglas, De Niro, Freeman sau Kline nu au cum sa joace intr-un film platit platit din product-placement. Asa mi-am spus eu. Dar de data asta, nici macar nu a fost vorba de-o tara, ci cel mult de-un oras “Las(t) Vegas” si mai ales de-un Hotel- Aria – care va fi probabil “sold-out” in urmatorul sezon. Pentru ca toti bogatii lumii isi vor dori sa cunoasca Las Vegas-ul din patul rotitor in care au mahmurit Freeman si Kline.
Pana la urma, tot la seppuku parca mi-a placut mai mult … :-)!
Calin Diaconu 