Daca ne situam la nivelul anului 1907, atunci e OK.

Daca ne lasam insa imbatraniti social de experienta a doua razboaie mondiale, a unor improprietariri si nationalizari, a cel putin trei Constitutii de referinta (cea din 1923, cea din 1965 si cea din 1991), si a doua Revolutii – una in 1989 si cea legata de patrunderea lumii virtuale in capetele noastre… atunci nu mai e OK!

Sau poate o fi la mijoc vreo manevra mediatica de “intinerire a targetului de audienta” al postului REALITATEA? Atunci, de ce ni-l propuneti pe dl Victor Rebenciuc – care are priza mai mare la cei trecuti un pic de 40 sau chiar 50?!

Preluata/adaptata sau nu din titlul  poeziei “de manual” a lui George Cosbuc, campania duce in eroare grava. RESPECTUL SE CASTIGA, NU SE CERE! Un exemplu concret, zilele acestea: Marian Dragulescu – cel care a castigat respectul si admiratia noastra! A tacut, a muncit, a facut. In rest – cum sa te trateze cineva cu respect, de sus in jos? Numai astfel: prin ofranda, prin sacrificiu de sine. Ca Dragulescu. Ore si ore de munca, vointa si sudoare. Pentru a nu lasa nimic la voia intamplarii!

Atunci cand poti mai bine decat celalalt, cand demonstrezi acest lucru iesind din stramtoarea unui circuit national, cand te confrunti la nivel planetar cu colegii tai de generatie si razbesti pana sus – se cheama ca… AI CUCERIT RESPECTUL! (vezi si Hertha Mueller)

Cu alte cuvinte, campania ar fi trebuit sa sune ceva de genul:

LASATI-NE SA VA RESPECTAM!

sau

DATI-NE MOTIVE SA VA IUBIM! (SUNTEM PREGATITI!)

… dar poate, era prea “pe fata”!