A pleca într-o delegație, fie ea externă (în Fulgi-Vest, vorba lui Caragiu) sau internă (Ghimpații din Deal – cum, n-ați auzit de …?!) presupune să ai pe cineva-undeva, care să te delege chiar pe … dumneata!

Exact așa. Luăm loc și începem cântecelul din fața blocului ”An-tan-te-dize-mane-pe-dize-mane-compane-an-tan-te!”, numai că în jurul nostru de data aceasta stau oameni mari, ditamai profesorii pe de-asupra … Dar dacă stă numai unul singur, nu are rost să mai spunem poezia, semnăm delegația și ar trebui să ajungă.

Adică delegația îți spune și încotro să o apuci (spre fotoliul de director adjunct sau plin) și că vei fi ceea ce-ți dorești, adică director de Școală, d(o)ar până la o nouă delegare sau până la organizarea unui concurs pe post. Adică nu-ți spune până când, dar îți promite că vei avea continuitate până … data viitoare. Cum care dată viitoare?! Atunci când se va manifesta cheremul chefului ministeriabilior de la inspectorat. Clare sau nu, acestea sunt regulile delegării.

Regulile organizării concursului sunt însă și mai interesante, pentru că ele există numai în proiect – încă nu au fost aprobate și deci nu se pot pune în aplicare … Sublimul care este, dar în același timp … nu există (încă)! Așteptarea se hrănește din răbdare, iar răbdarea naște așteptare. Ca statul la coadă, odată ce te-ai apucat de ea, nu te mai lași – devii parte (sau părtaș, cum preferați). E grozav lucru să ai o Lege dar să nu ai Metodologia aplicării ei…

Directorul de Școală are doi stăpâni, de aceea va avea două contracte și va avea grijă să-și împace stăpânii, dansând pe sârma aurită a minimei rezistențe. Supus, se va bucura să semneze un contract pentru poziția de manager administrativ-financiar (e nevoie pentru că banii-i vin de la Primărie, iar primarul și consilierii săi sunt interesați de soarta banului public, nu?) și un alt contract, pentru poziția de manager în educație  pentru că responsabilitatea directorului de preuniversitară este față de Inspectoratul Școlar de care aparține. Politica acestuia trebuie pusă în aplicare, deși i se cere (directorului) sa nu facă politică. Ce ușurare!

E timpul oare să cerem organizarea unui concurs pentru postul de director al Liceului German? Sau o lăsăm pentru ”nächstes Mal”* ? Ar fi timpul să aducem aminte Inspectoratului că ”angajatorul are sarcina probei” **?  Poate ar fi timpul să explicăm ferm dar hotărât Primăriei și Inspectoratului că ni s-a urât de abuzul eliberărilor nemotivate?!

Dorim și vom susține noul Comitet de Părinți al Liceului German, eliberat de povara pilelor și intervențiilor, să joace pe cartea eticii. Și ne vom alătura lui, dacă va cere concurs pentru ocuparea funcției de director! Numai în felul acesta vom avea (poate) parte de Ordnung und Disziplin*** pentru copiii noștri!

___________

* data viitoare, germ.

**cf. Art 287 din Codul Muncii

***Ordine și Disciplină, germ.

 

 

 


Nu stiu cum lupta alti parinti pentru a declansa copiilor placerea lecturii intr-o lume dominata de internet, televizor, jocuri pe calculator si telefoane inteligente.

Noi ne-am apucat prin a face ordine in biblioteca si in vechile scrieri.

Va spuneam ca am gasit un jurnal din 1978 🙂 … iar acum, ce rasplata mai mare decat sa constati ca scrisul ramane in familie. Prin fise de lectura, completate intr-o intrecere cu fratele  mai mare …

Un cadou frumos si o incurajare pentru Parinti: pentru a-i face sa citeasca, sa-i punem sa scrie 🙂 … poate fi asta o solutie?

Fisa de lectura Daria Diaconu, 8 ani, Liceul German din Bucuresti