Vă propun un checklist al comportamentului imperial ”legitim”. Întrebarea de la care plecăm ar putea fi aceasta: ”ce caracteristici comportamentale determină ca imperiile să fie respinse sau acceptate?” Am mai formulat această idee – că adevărata Unire nu se face prin frică sau interes, ci din … Iubire. Apropo, știți că peste 95% din greenlandezi s-au declarat creștini (luterani)? Cum ar trebui să-i privim, dacă ar fi s-o facem ca frați, întru Christos?


… oare prin ce mijloace ne-ar putea atrage un Imperiu, atât de tare, pentru a ne dori să ne unim cu el – din iubire și convingere, iar nu din teamă și nevoie … ?

Iată câteva posibile criterii de selecție:

1. Previzibilitate juridică (Rule of Law înainte de Rule by Force)

🔹 Întrebare-cheie:
Pot aliații și supușii anticipa comportamentul imperiului?

✔ Imperiul atractiv:

  • respectă tratatele semnate;
  • aplică reguli stabile, chiar când îl costă;
  • își limitează arbitrarul prin proceduri.

✘ Imperiul care sperie:

  • schimbă regulile „din mers”;
  • confundă excepția cu regula;
  • folosește dreptul selectiv, ca armă.

Istoric: Roma juridică vs. dominațiile de pradă.


2. Beneficiu mutual vizibil (nu doar extracție)

🔹 Întrebare-cheie:
Ce câștig concret au cei aflați sub protecția imperiului?

✔ Imperiul atractiv:

  • creează infrastructură, piețe, stabilitate;
  • lasă urme instituționale durabile;
  • produce prosperitate distribuită, nu doar elite fidele.

✘ Imperiul care sperie:

  • extrage resurse fără reinvestire;
  • cultivă dependența, nu dezvoltarea;
  • lasă în urmă vid, resentiment și ruine.

Britanicii au fost suportați; jefuitorii puri – nu.


3. Autolimitare morală (puterea care se oprește singură)

🔹 Întrebare-cheie:
Știe imperiul să spună „nu” propriei forțe?

✔ Imperiul atractiv:

  • acceptă mecanisme de control intern;
  • tolerează critica;
  • pedepsește abuzul chiar în interior.

✘ Imperiul care sperie:

  • justifică totul prin securitate;
  • confundă loialitatea cu obediența;
  • elimină frânele morale ca „slăbiciuni”.

Puterea care nu se teme de nimic ajunge să fie temută de toți.


4. Universalism credibil (o promisiune, nu doar o amenințare)

🔹 Întrebare-cheie:
Imperiul oferă un model aspirabil sau doar un avertisment?

✔ Imperiul atractiv:

  • propune reguli aplicabile tuturor;
  • oferă mobilitate, acces, integrare;
  • permite celor protejați să „devină ca el”.

✘ Imperiul care sperie:

  • funcționează pe dublu standard;
  • păstrează distanța dintre centru și periferie;
  • folosește valorile doar ca retorică.

Roma oferea cetățenie. Imperiile fricii oferă doar ordine.


5. Continuitate și memorie (nu impuls și improvizație)

🔹 Întrebare-cheie:
Imperiul are o strategie sau doar reacții?

✔ Imperiul atractiv:

  • gândește pe generații, nu pe mandate;
  • își respectă propriul trecut;
  • cultivă diplomația ca instrument principal.

✘ Imperiul care sperie:

  • decide prin impuls și spectacol;
  • își rescrie constant narațiunea;
  • tratează alianțele ca tranzacții de moment.

6. Protecție reală a aliaților (nu sacrificiu convenabil)

🔹 Întrebare-cheie:
Cine plătește costul final al deciziilor imperiale?

✔ Imperiul atractiv:

  • apără periferia la fel ca centrul;
  • nu tranzacționează securitatea aliaților;
  • inspiră încredere în momente de criză.

✘ Imperiul care sperie:

  • mută costurile spre aliați;
  • negociază peste capul celor „protejați”;
  • își retrage sprijinul arbitrar.

7. Economia productivă, nu economia de pradă

🔹 Întrebare-cheie:
Imperiul creează valoare sau doar o redistribuie în favoarea sa?

✔ Imperiul atractiv:

  • stimulează investiția și inovația;
  • respectă proprietatea și contractele;
  • limitează rent-seeking-ul (obținerea de câștig, fără a crea valoare).

✘ Imperiul care sperie:

  • favorizează clientelismul;
  • transformă puterea în avantaj economic;
  • erodează încrederea piețelor.

Nimic nobil in gestul de a da in vileag, de a expune metodele de lucru ale unui sistem politic care se bazeaza pe eficienta fortei … si totusi, imi place sa cred ca aceasta a fost cauza caderii candidatului democrat, chiar numai inainte de vot: alegatorul american a aflat cu putine minute inainte de a pune stampila (prea putine pentru a uita si suficiente pentru a intelege gravitatea), ca țara lui foloseste forta in mod abuziv. In declaratii, poporul libian si lumea intreaga trebuie scapata de dictatura si dictator, in realitate – inlocuim un guvern care ne este ostil (sau neascultator – sau independent?!) cu unul care ne este supus … daca a functionat in Irak-ul lui Saddam, in Egiptul lui Mubarak … de ce nu ar functiona in Libia lui Gaddafi?!

Să ne-nțelegem, parte bună a alegerilor este că spală sistemul de secrete: rufele murdare însă ne-au lăsat de data aceasta un sentiment de ciudată amăreală … parcă ne așteptam la mai multă diplomație reală  din partea democratiei americane. E tot mai greu pentru o Mare Putere să-și păstreze calmul profund, să stabilească un exemplu de comportament   pe care celelalte națiuni să-l urmeze. Dar dacă cei care azi sunt ”la butoane” procedează – la umbra unui server privat -, fără menajamente și nici grija de a fi expuși, atunci asta se-ntâmplă: follower-ul profită și expune greșelile liderului.

Politica s-a transformat din păcate prea mult într-un Business, într-o afacere – iar părțile ei urâte, atunci când ies la iveală cu ocazia alegerilor democratice, chiar dacă se spală în bună măsură prin actul divulgării – rămân consemnate undeva în memoria colectivă și până să le uităm, ne sensibilizează.

Dintre toate, relatia ”complexă” a SUA cu țările arabe (cărora le furnizează armament, dar fără a restricționa redistribuirea acestuia) și relatia de cauzalitate dintre destabilizarea Africii de Nord si problema valului imigrationist in Europa, sunt cele doua noutati pe care le-am retinut si probabil nu le-am fi inteles atat de clar, daca anumite documente nu ar fi fost expuse publicului larg.

clinton-email

clinton-2

clinton-3