E un discurs care a fost tinut parca in fata oglinzii: Steve Jobs lupta cu cancerul de un an de zile, aflase ca va muri – se adresa insa unor tineri absolventi de Stanford, care-si incepeau in aparenta anul universitar, dar in esenta – viata.
In aceasta “oglinda vie a celuilalt”, in care flerul lui Steve Jobs stia sa gaseasca raspunsuri la propriile intrebari, deloc usoare, gasim trei povestiri cu talc. Una despre locul, timpul (si genele) nasterii, despre mostenirea de care nu ai cum sa fugi dar pe care poti si chiar trebuie sa ajungi candva a o intelege. A doua, despre cunoasterea care trebuie acumulata cu credinta ca iti va prinde bine candva, atunci cand, la vremea oportunitatilor, e nevoie de discernamant si intelepciune: ca sa nu te trezesti cu buzunarele goale, cand taraba de bunatati se va afla poate in fata ta … Iar a treia, despre timpul scurt pe care il avem de petrecut impreuna cu cei dragi.
O mostra de intelepciune a omului care a trait cu pasiune ardenta, cu iubire si credinta, munca sa.
Calin Diaconu 