Intre visatori si cei care pun lucrurile in miscare – e o diferenta de “set-up” mental.

Steve Jobs e unul dintre cei care s-au adaptat perfect verbului “a face”, renuntand la timiditate si luandu-se la tranta cu frica.

Exemplul pe care-l da in fragmentul de interviu pe care l-am selectat pentru astazi, vorbeste despre curajul unui baiat de 12 ani de a suna la telefon o celebritate, pentru ca … stia exact ce doreste. Si, mai spune fondatorul Apple in interviu – nu a existat persoana careia sa-i fi solicitat ceva in viata, si sa nu fi primit!

Nu este asta o frumoasa comparatie cu “cereti si vi se va da”? La prima vedere da, pentru ca toti avem dreptul de a bate la usa Tatalui nostru – deci cu atat mai mult la usa vecinului, a fratelui mai mare, a prietenului … De ce n-o facem in mod constant?! Obosim cerind?

Pe de-alta parte, il avem pe Aristotel, care ne provoaca cu formula: “Cei care stiu, fac. Cei care au inteles, invata pe ceilalti.” … din care intelegem ca Steve Jobs stia, la varsta de 12 ani, ce trebuie sa invete si mai ales, de la cine.


“Angry Birds” e un joc pentru telefoanele mobile din noua generatie.

Dezvoltat de catre finlandezii de la Rovio Mobile pentru Apple, a ajuns sa fie considerat, in 2010 – unul dintre cele mai de succes jocuri electronice. Au depasit 500 de milioane de downloadari!

NASA i-a ales pentru a comunica implicarea lor in popularizarea stiintei – a fizicii, a matematicii (geometriei in special) in randul tinerilor care au timp … de joaca. Astfel, jocul recapata valentele lui formative, prin joc omul invata si evolueaza (homo ludens). Jocul exista inaintea culturii, ajuta la formarea ei (J. Huizinga).

P.S. – … cum a ajuns Samsung sa fie produsul plasat in spotul de mai jos – e o poveste din alt film :-)!

 

 


Mărul însoţeşte prin apariţiile sale, multe din momentele reprezentative din istoria omenirii. De la mărul – fruct interzis şi motiv al păcatului originar; la mărul-ţintă ce declanşează drama în sufletul tatălui arcaş Wilhelm Tell… De la mărul care o adoarme pe Albă ca Zăpada, la “Merele roşii” ale lui Alexandru Tatos şi Mircea Diaconu… De la mărul supranumit Apple a lu’ Mac a lu’ Steve Jobs şi până la Big Apple – cum am auzit că i-ar spune New York-ului…

Una din cele mai mari contribuţii ar fi adus-o omenirii acel măr căzut în capul cui trebuie, la momentul potrivit. Super timing din care a rezultat, în anul 1687, exact în data de 5 Iulie (!), o primă ediţie a unei lucrări în trei părţi care a fost considerată una din cele mai importante lucrări din istoria ştiinţei: “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” – aţi ghicit, a lui Sir Isaac Newton.

Recitind superficial cele trei legi fundamentale ale mecanicii corpurilor şi Legea gravitaţiei, am rămas surprins ca un copil de şcoală de complexitatea interacţiunilor lumii din jurul nostru. Ce-i drept, nostalgia a lucrat imediat: mi-am adus aminte cu multă plăcere de fabuloasele lecţii ale unui dăruit profesor de fizică din Liceu, Herr Jost – căruia nu găsim cuvinte a-i mulţumi pentru harul pedagogic revărsat asupra noastră…

Şi, dintr-o dată, printr-o combinaţie de amintiri şi lecturi proaspete, saltul pe care l-am făcut în urmă cu două luni de la înălţimea de 2,65 m având “la purtător” 98 de kg – a căpătat cu totul alte conotaţii (care ţin, vai mie! – de ignoranţă) şi, ca filolog, v-aş ruga să mă ajutaţi să calculez forţa de impact, în Newtoni, a corpului la contactul cu pământul (vezi schema de mai jos )…

Chestiunea pe care abia acum, la două luni de la accident o înţeleg foarte clar – este că Pământul a reacţionat şi el, dragul, cu o forţă de impact “inversă”, care (dacă aş fi fost mai atent la orele de fizică din şcoală) ar fi trebuit neapărat luată în calcul! Ce uppercut am luat din cauza lipsei de previziune! Maleola tibială dreaptă – kaputt… dar până pe 5 august, când dăm jos ghipsul, nu mai e mult!

Ia să vedem, formulăm corect întrebările (adică, avem date suficiente pentru a le răspunde?):

1. Cât a durat “zborul”?

2. Care a fost forţa de impact la “aterizare”?

3. Cum s-ar fi schimbat datele problemei dacă eram la o “greutate optimă” de să zicem …83 de kg?

Un corp având masa de 98 kg cade de la înălţimea de 2,65 m ...