Acum o saptamana ma aflam la Muenchen, in Capela cu hramul Sfintei Elisabeta – din Mathildenstrasse, pregatind impreuna cu Parintele Ioan-Irineu Farcas lacasul pentru Sfanta Liturghie. Am avut privilegiul sa montez (aduc pe pozitie) Iconostasul romanesc, care “imbraca” in fiecare Duminica altarul de secol al XVIII-lea al acestei Biserici, bombardata de aliati in al doilea razboi mondial si refacuta in anii ’60 …
Iconostasul l-au facut romanii din Muenchen in anii ’80 (1987), sculptura a realizat-o Domnul Alexandru Petre din Oberammergau iar pictura poarta semnatura Doamnei Livia Piso (sotia tenorului roman Ion Piso).
In aceasta frumoasa capela, comunitatea romana din Muenchen se intalneste in fiecare Duminica si de Sarbatori – iar Liturghia beneficiaza de suportul unui cor care se antreneaza, pe patru voci, in fiecare zi de joi (dupa amiaza) in timpul saptamanii – la Centrul Cultural aflat in administrarea Bisericii noastre greco-catolice. (Varianta este cea care se canta la Radio Vatican, compusa de Traian Popescu).
E impresionant felul in care ortodoxia romaneasca imbraca cu forma ei fastuoasa (de sarbatoare stralucitoare), seriozitatea de expresie a catolicismului. In spate, strajuieste ansamblul sculptural – Sfanta Treime – a lui Ignaz Gunther – reprezentant al rococo-ului bavarez.
Ne-a atras atentia in mod deosebit, folosirea simbolului pelicanului (reprezentand pe Isus Christos) – singura pasare despre care se spune ca-si smulge parti din trupul sau pentru … a-si hrani copiii! Dar ne-am oprit si asupra chipurilor de ingeri, asupra Profetului Zaharia, ne-am inchinat in fata ranilor Domnului.
Cateva poze (detalii) ale altarului sculptat, in prezentarea de mai jos, la care am adaugat o sculptura mai veche – a Sfintei Fecioare cu Pruncul, calcand Sarpele, si spre sfarsit cateva imagini din Marienplatz, in seara de dupa viscol … unde am surprins arhanghelii batandu-se de zor cu serpii dar si cu … zapada!