Pe masa de lucru a prietenului meu, student la medicina, a apărut într-o bună zi un craniu. Era pe vremea aceea în anul întâi şi-şi antrena obligatoriu memoria învăţând pe de rost, printre multe altele, şi mulţimea de oase cu care ne-a înzestrat natura.

Nu l-am întrebat cât îl costase sau cum ajunsese în posesia lui. Ba chiar, ştiu că începuserăm o discuţie legată de ultimul meci de fotbal mai important, când … mintea mea o luă razna, încercând să compună tot felul de chipuri pe “faţa” atât de inexpresivă a craniului ce se afla exact înaintea mea: adevărată provocare adusă imaginaţiei.

Eram încă în dilemă, neştiind ce să aleg: femeie sau bărbat? … când, am constatat cu surprindere că ceva nu era tocmai în regulă …

… până să-ntreb ce şi cum, prietenul răspunse mirării mele: “Ştii … calota e din altă parte, de aceea nu se potriveşte perfect!” 🙂