Faptul de a fi ajuns pe ultimul loc in Europa la consum – trebuie sa doara, din mai multe motive.
In primul rand, agentiile de publicitate nu-si fac treaba cum trebuie. Comunicarea intoxicanta a promotiilor a ajuns sa reduca impactul mesajului la minimum de eficienta: imaginati-va un stadion plin de bannere, pe patru randuri … cine mai retine ceva din discursul publicitarilor? Indemnurile repetate la saturatie “cumpara acum!” sau “reduceri de pret, acum!” sunt inlocuite in clipa urmatoare de alt “acum” si de alt indemn de achizitie. Minciuna se simte plutind in aer, consumatorul devine reticent, iar efectul e de bumerang: dar “dincolo, dincolo n-o fi mai ieftin”?
Departe de a ramane in dilema magarului lui Buridan, cumparatorul roman e orientat spre pret, cazand in capcana contrafacerilor, a celor care trag costurile de productie in jos pana la limita legalitatii. Dar nemultumirea legata de un produs care nu rezista in timp, il va duce inevitabil la intelepciune: ce nevoie am de aspirator, daca se strica dupa un an de zile, la iesirea din garantie, … mai bine ma intorc la matura!
Am ramas pe ultimul loc la consum? Poate o fi un reflex al “cartelelor” ceausiste care ne-au marcat copilaria? O intoarcere la adevaratele nevoi: “o suba iarna si o bucata de paine zilnic”?
Un lucru este cert: au explodat importurile si vanzarile de haine “second-hand” … iar asta inseamna ca inca mai avem dorinte!