Dacă suntem sau nu într-un război religios, mi-e greu să spun. Dar vechea ordine mondială e supusă unui foc continuu de întrebări dure, adresate cu pumnul în masă.
Zgomotul armelor a devenit asurzitor și ne obosește pe toți. Am notat câteva date, din care m-am gândit să reiau aici câteva, ”pe sărite”:
1 Septembrie 2021 (retragerea trupelor americane din Afganistan);
11 Octombrie 2021 (Grupul farmaceutic Merck promite pastila anti-covid);
20 Octombrie 2021 (Au loc întâlniri oficiale ale talibanilor cu vecinii lor, la Moscova. Coreea de Nord trage cu rachete balistice, de antrenament);
8 Noiembrie 2021 (Primul Ministru Irakian Mustafa al-Kadhimi, scapă cu viață dintr-o tentativă de asasinat);
1 Decembrie 2021 (94.000 de soldați ruși sunt masați la granița Rusiei cu Ucraina);
Miercuri, 8 Decembrie 2021 (O video-conferință de două ore, între Biden si Putin. Apropo, după ieșirea din scenă a lui ”Mutti-Merkel”, de cine va asculta Germania?);
17 Decembrie 2021 (Papa Francisc a împlinit 85 de ani, vârstă la care Papa Benedict al XVI-lea se retrăgea, prin demisie);
29 Decembrie 2021 (în Hong-Kong sunt ”puși la păstrare” câțiva jurnaliști pro-democrați, iar în Rusia se fac arestări în rândurile opoziției);
6 ianuarie 2022 (O intervenție rusească în Kazahstan, la cererea Presedintelui Nazarbayev, in varsta de 81 de ani);
Vineri, 14 Ianuarie 2022 (armata de 100.000 de soldați ruși la granița Ucrainei se vede tot mai clar, din satelit. Sunt o realitate aproape palpabilă. Cam ca virsul? Nici chiar așa. În alte părți ale Lumii mai civilizate, izbucnește scandalul ”Bottle Party”, având în centrul atenției pe Boris Johnson, un Prim Ministru al Regatului Unit);
15 Ianuarie 2022 (Atac cibernetic masiv, în Ucraina); 26 Ianuarie 2022 (Papa Francisc declară ”Zi de Rugăciune” pentru Ucraina. În alte părți ale Lumii, mai civilizații schimbă denumirea: din ”Bottle Party”, în ”Partygate Scandal”. Sună ceva mai convingător?);
Duminică 30 Ianuarie 2022 (Suntem anunțați că Sergio Mattarella a fost ales Presedintele Italiei, la 80 de ani! Mandatul de Presedinte in Italia este de șapte ani …);
4 Februarie 2022 (se inchide postul Deutsche Welle din Moscova);
Luni, 7 Februarie 2022 (Dacian Cioloș demisionează din funcția de Președinte al USR, sic!);
11 Februarie 2022 (Cetățenii americani se retrag din Ucraina);
Joi, 24 Februarie 2023 (Ziua în care mi se pare că am început să înțeleg de ce țin acest jurnal: petrolul sare de 104 USD/baril la burse. Breaking News. Câte zile va rezista Ucraina? …)
Erată: Joi 24 februarie 2023 s-a împlinit abia un an de la invazia trupelor rusești în Ucraina. In textul de mai sus, ma refeream evident, la 24 februarie 2022 …
Pentru că viața noastră presupune antrenarea memoriei prin reamintire, sunt unul din cei care se bucură atunci când în jurul meu văd preocupări pentru istorie și înțelegerea trecutului. Nu putem cuprinde altfel complexitatea lumii în care trăim, și nici nu vom surprinde cauzele profunde ale mentalităților ce obturează lumina adevărului, dacă nu analizăm – cu sensibilitatea artistică a scriitorului și rigoarea documentară a cercetătorului – trecutul, fie el mai vechi sau mai nou.
Fiindcă o schimbare de regim este un eveniment major în viața unui popor, Revoluția de la 1989 și-a făcut deja loc în cărțile de istorie. Acest spațiu câștigat pe bună dreptate, trebuie însă completat cu mărturiile generației care a apucat să cunoască ”vechiul regim” și a trăit pe viu, acele zile.
La ieșirea din sala de spectacol, în acordurile Corului Sclavilor din Nabucco, mi-am întărit convingerea că despre Libertate nu poți vorbi, dacă nu amintești Sclavia și nu conștientizezi prezența ei în decursul întregii Istorii a Umanității. Poate singuri oamenii din paleolitic, prea ocupați cu vânătoarea și culesul, să nu fi avut vreme și interes pentru sclavi. În rest, de când au devenit sedentari, de când lucrează pământul pentru a-și asigura hrana și a acumula bunăstare, oamenii au robit alți oameni. Sclavia este o constantă a istoriei, prea puțin studiată (de parcă ne-ar fi rușine să o recunoaștem).
La 57 de ani, încercând să fac mai mult loc lui Dumnezeu în viața mea, am ajuns să gândesc că eliberarea este un exercițiu zilnic, care presupune atât voință cât și un scop nobil – ce nu poate fi ”legat” de lumea aceasta. Scopul eliberării este unul spiritual, în sensul că nu avem de câștigat din cunoaștere de dragul cunoașterii sau din artă de dragul artei, ci este nevoie ca inspirația și cunoștințele noastre să ne transforme în oameni mai buni, și – dacă e posibil – să-i transforme și pe ceilalți.
Filmul merită văzut (și revăzut), pentru că faptele petrecute în Decembrie 1989 la Sibiu, dezvăluie cum Miliția, Securitatea și Armata au avut probleme grave în înțelegerea negocierii trecerii noastre spre post-comunism, și pentru că oferă un posibil răspuns la o întrebare mereu actuală: ”Cum am ajuns aici?”
Potențialul impactului acestui film asupra poporului român, creștin ”încă de la nașterea sa” (sic!), ar putea fi, fără îndoială, unul foarte mare, fiindcă elemente ale Evangheliei (Vestea cea Bună), sunt strecurate sistematic, la tot pasul: apa din bazinul semiolimpic, având ba un rol de cristelniță (botezul prin care creștinul moare pentru lumea iluziilor, pentru a trăi în Adevăr), ba ia forma unui lac-artificial, a unui acvariu în care peștii sunt expuși la îndemâna noilor apostoli, gata să-i recolteze pentru a le încredința misiuni noi, la vremurile noi … sau, în graba defazată a personajului principal, care simte presiunea botezului fiului său (apropo, eventual acesta, acum bărbat în putere, la 33 de ani, se va putea lăuda că nu a fost niciodat comunist, sic!) …
Despre Pescuirea minunată, știm câte ceva și putem citi mai multe, în Cărțile Sfinte. Dar despre Pescuirea ordinară? Despre felul în care au fost racolați/convertiți slujitorii noii puteri, cea care a dărâmat (nu tocmai eroic) vechiul regim? Expunând frica acelor zile, Tudor Giurgiu și echipa sa au descoperit un posibil răspuns, de care, istoricii ce vor cerceta perioada ”tranziției” din anii 90 ai secolului trecut, vor trebui să țină cont …
În spiritul vremii, m-am întreținut cu simpaticul roboțel Dall-E în dimineața asta, pentru a căuta să ilustrez ideile pe care filmul le-a conturat în mintea mea. Mărturisesc că am încercat un sentiment de satisfacție, și m-am simțit bine, înțeles fiind, de mașina care execută prompting-ul nostru!
Ce frumos va fi, să discutăm și între noi, oamenii, pe marginea acestui film, bineînțeles, după ce-l vom viziona o dată – sau de mai multe ori, cât va fi necesar înțelegerii noastre!
Blocaj al minții care preferă a se concentra pe imaginar, în loc să lumineze drumul care duce spre izvorul Adevărului, frica poate paraliza mai rău ca o dilemă (aceasta-ți oferă măcar aparența unei amăgiri, o amânare a sentinței) …
Ce premiu binemeritat pentru Prințesă, altul decât acela de a-și afla Prințul inimii?! Sufletul-pereche, cel care, odată descoperit, expune deplina singurătate și imperfecțiune… Una din cele mai frumoase povești ale Fraților Grimm, exemplifică – în limbajul iubirii – despre uitarea promisiunilor și percepția diferită a realității, în funcție de interesele de moment.
După ce vom reciti, cu ochii de-acum, Povestea Regelui Broscoi(a Prințului Fermecat), probabil ne vom întreba: Ce ne trezește interesul? Ce ne plictisește? Cum de reacționăm diferit față de aceeași oameni, în funcție de dispoziția de moment și avantajele pe care le țintim? Cum de suntem gata să-i îmbrățișăm pe cei tineri și frumoși și de ce-i respingem pe cei bătrâni și bolnavi?
Există un soi de frică scârboasă, care ne face să negăm realitatea promisiunilor noastre. Ce bine că parte a palatului nostru de lut este Împăratul-Conștiință, cel care ne-aduce aminte de Etică și Morală, fără de care lumea, așa cum o știm, s-ar prăbuși rapid în anarhie …
În 4 Martie 1977, fix la ora 21:22:22, avea să înceapă unul din minutele cele mai lungi din viața mea.
Pământul s-a cutremurat, blocul din patru etaje a început să salte și să se scuture de parcă s-ar fi străduit să călărească un demon nărăvaș, iar familia noastră s-a strâns laolaltă în holul cel mic al apartamentului de trei camere aflat pe colț, la ultimul etaj … Singurul care a înțeles ce se întâmplă – fiindcă a trăit pe pielea lui cutremurul din 1940, a fost Tata. Doar el știa că nu avem ce face mai mult decât să stăm liniștiți pe lângă tocul ușii, și să ne rugăm, împreună.
Minutul cel mai lung a trecut în cele din urmă, dar amintirea vie a furiei pământului, noaptea petrecută în mașină, în fața blocului, curajul de a aduce din casă ”pături pentru copii”, discuțiile despre ”falia din Vrancea” și plecarea prematură a Maestrului Toma Caragiu (suntem cu toții egali în fața morții) – m-au ajutat să înțeleg unul din aspectele fragilității noastre: fără vreo urmă de fatalitate, recunosc că suntem ”prea mici” în fața răului ce poate veni peste noi – în orice clipă!
Nu suntem făcuți pentru instabilitate. Pașii noștri au nevoie de o cărare solidă, iar liniștea pământului e o condiție a vieții, un leagăn ce ne oferă siguranță și nu zbucium. Problema apare fiindcă aparent nu avem capacitatea de a aprecia liniștea și pacea, dacă nu trecem (la propriu) printr-un cataclism: fie el natural, sau cauzat de om.
Au trecut 46 de ani de-atunci și observ că această dată nu are nevoie de vreo adnotare specială în agendă sau în calendar. Dacă e 4 Martie, știm ce a fost și știm că următoarea generație va avea parte și ea, de ”înțelepțire”, atunci când va veni vremea împlinirii timpului.
Sunt câteva lecții ale acestei zile, pe care aș dori să le consemnez, aici.
Mai întâi, m-am gândit la moloz și transformarea ”peste noapte” a peisajului urban, în ruină. Blocurile gri se varsă pe asfalt, înecând străzile. Praful albicios acoperă hainele și intră în plămâni. Ai parte de suferință, chiar și atunci când privești din fața televizorului. Ruinele înseamnă vieți curmate, fie că vorbim de Turcia sau Siria – țări care se află în conflict, și care au fost chemate să recunoască limbajul comun al compasiunii, fie că vorbim de Ucraina, acolo unde durerea pierderii unei vieți sau a unui cămin de care viața însăși depinde, pare a fi aceeași. Numai că, vedem bine cum cauza molozului poate fi diferită.
Omul și Natura – amândoi sunt fragili și periculos de puternici, în același timp. Omul care se face lup împotriva omului, și natura care pedepsește lipsa de profesionalism a constructorilor și dezvoltatorilor imobiliari.
Ruinele pot să apară ”peste noapte” și, indiferent de cauza lor ele trebuie analizate. Legile după care protejăm viața, trebuie adaptate, pentru că nu e deloc firesc și nici acceptabil, să fie bombardate blocurile civililor. După cum nu e firesc să lipsească răspunderea statului față de specialiștii al căror statut și pregătire e pusă în slujba arhitecților și în plata dezvoltatorului, mă refer la inginerii structuriști și la geotehnicieni. Evaluarea seismică a clădirilor trebuie adăugată obligației de avea un certificat energetic – e o responsabilitate comună, atât a proprietarului cât și a comunității.
Foamea de profit și frica de a pierde frânele puterii le ”între vedem” prin ruine, le surprindem cu ochiul celui care nu se teme să cunoască adevărul, pentru a îndrepta starea de lucruri. Dar nu putem impune o lege a compasiunii – ea se trăiește interior, bunătatea iese la iveală în clipele de încercare. Testul de solidaritate al Europei, în jurul regiunilor predispuse la cutremur și la război nu poate fi trecut post-factum: nu se acoperă cu bani pierderea unei vieți omenești. Trebuie să-i pregătim mai bine pentru cutremur pe cei expuși acestui risc, iar pe cei supuși ororilor războiului, trebuie să-i ocrotim cu măsuri mai ferme.
Simțim că viitorul are nevoie de protecția divină. Am intrat într-o perioadă a luptei pentru continuarea vieții (când succesul se măsoară prin rezistență). În neputințele noastre surprindem palpabil miracolele, atunci când auzim de acțiunile de salvare care au avut succes după zile de căutări.
Înțelegem cum bunătatea și voința echipelor de salvare se împletește cu forța supraomeneasca și voința sinistratului prins sub dărâmături, în imobilizarea forțată a cavoului de moloz, dovedind ce înseamnă răbdarea dusă la extrem, în încleștarea mortală a pământului, a întunericului, a setei și foamei dar mai ales, a neliniștii de a fi fost abandonat de viu în singurătatea sicriului …
Să privim cu mai multă atenție la molozul din cutremure și din bombardamente, fiindcă el ne vorbește despre darul vieții, despre zilele numărate ale timpului, despre forță și fragilitate, deznădejde și compasiune … dar și despre validitatea legilor care ne guvernează.
Pe de altă parte, înțelegem că este foarte dificil pentru generațiile care nu au trăit pe pielea lor cutremure majore, sau care nu au cunoscut războiul, să-și antreneze compasiunea sau să manifeste empatie față de suferințele celuilalt. Acest dar este suprafiresc, dar credem că poate fi ”antrenat” prin educație – iar flagelul nepăsării poate fi combătut, fiindcă în adâncul umanității noastre e ascunsă omenitatea. Ce avem de câștigat, dacă o descoperim?
Zeița Justiției, preocupată de tehnologie. Tablou 3D realizat cu Dall-E.
Salut, cum am putea numi două legi care funcționează ”în tandem” perfect, completându-se una pe cealaltă?
Salut, există multe exemple de legi care funcționează împreună, îmbunătățind în mod colectiv eficacitatea lor. În continuare, îți voi prezenta câteva exemple:
Legea privind protecția datelor cu caracter personal și legea privind securitatea cibernetică – Aceste două legi funcționează împreună pentru a proteja datele cu caracter personal și pentru a preveni încălcările de securitate cibernetică. Legea privind protecția datelor cu caracter personal stabilește reguli privind colectarea, utilizarea și transferul datelor cu caracter personal, iar legea privind securitatea cibernetică impune reguli stricte privind protecția datelor și prevenirea atacurilor cibernetice.
Legea privind drepturile de autor și legea privind proprietatea intelectuală – Aceste două legi se completează întrucât protejează lucrările creative și invențiile. Legea privind drepturile de autor protejează drepturile de autor ale unor lucrări literare, artistice și muzicale, în timp ce legea privind proprietatea intelectuală oferă protecție pentru invenții și alte proprietăți intelectuale.
Legea privind impozitul pe venit și legea privind impozitul pe proprietate – Aceste două legi sunt strâns legate deoarece împreună ajută la finanțarea guvernului și la echilibrarea bugetului. Legea privind impozitul pe venit impune un impozit pe veniturile individuale și corporative, iar legea privind impozitul pe proprietate impune un impozit asupra proprietăților imobiliare.
Acestea sunt doar câteva exemple de legi care funcționează împreună pentru a crea un sistem legal eficient și coerent. Există multe alte exemple de legi care se completează reciproc pentru a îndeplini obiectivele comune.
Care e denumirea juridică a legilor care se completează reciproc?
Nu există o denumire juridică specifică pentru legile care se completează reciproc. Cu toate acestea, conceptul de interdependență a legilor este important în sistemul juridic și este luat în considerare atunci când se dezvoltă și se aplică legile.
În general, legile care se completează reciproc și se bazează pe interdependență sunt parte a unui sistem legal coerent și ar trebui să fie dezvoltate și aplicate astfel încât să își îndeplinească obiectivele comune și să evite contradicțiile sau suprapunerile. De asemenea, ar trebui să existe o coordonare între agențiile și instituțiile guvernamentale responsabile de aplicarea legilor pentru a se asigura că legile se completează reciproc în mod corespunzător și că nu există conflicte între ele.
Cand două legi se completează obligatoriu una pe cealaltă, ce tip de situație juridică avem?
Situația juridică în care două legi se completează și trebuie să fie aplicate împreună pentru a atinge un anumit scop se numește interdependență a legilor.
Interdependența legilor este un concept important în sistemul juridic, întrucât ajută la menținerea coerentă și consecventă în cadrul sistemului legal. Atunci când două sau mai multe legi sunt interdependente, ele se completează reciproc și trebuie să fie aplicate împreună pentru a îndeplini obiectivul comun.
De exemplu, legea privind protecția mediului poate fi interdependentă cu legea privind controlul poluării aerului, deoarece ambele legi se concentrează asupra protejării mediului și reducerea poluării. În acest caz, cele două legi trebuie să fie aplicate împreună pentru a asigura o protecție adecvată a mediului.
Interdependența legilor poate fi recunoscută prin prevederile legalecare fac trimitere la alte legi sau prin regulile sau condițiile care sunt impuse prin aplicarea legii. De asemenea, interpretarea și aplicarea corectă a legii pot fi influențate de legile interdependente.
Cum se numește legea care impune și deopotrivă ajută la împlinirea sarcinilor?
Nu există o denumire juridică specifică pentru o lege care impune și deopotrivă ajută la împlinirea sarcinilor. Totuși, există mai multe legi și reglementări care impun obligații și responsabilități, dar în același timp oferă și resurse și sprijin pentru a ajuta oamenii să îndeplinească aceste obligații.
Un exemplu de astfel de lege este Legea privind accesul egal la oportunități de angajare și egalitatea de șanse. Această lege impune obligații asupra angajatorilor de a oferi oportunități egale de angajare tuturor candidaților, fără discriminare pe bază rasială, de gen, de orientare sexuală sau de alte caracteristici protejate. În același timp, legea oferă și resurse și sprijin pentru a ajuta grupurile dezavantajate să se pregătească pentru angajare, să caute locuri de muncă și să obțină resurse pentru dezvoltarea carierei lor.
Un alt exemplu este Legea privind accesul la educație. Această lege impune obligații asupra guvernului și a instituțiilor educaționale de a oferi oportunități egale de educație tuturor, fără discriminare pe bază rasială, de gen, de orientare sexuală sau de alte caracteristici protejate. În același timp, legea oferă și resurse și sprijin pentru a ajuta elevii și studenții din grupurile dezavantajate să aibă acces la educație de calitate și să își îndeplinească potențialul.
În general, legile care impun obligații și în același timp oferă resurse și sprijin sunt importante pentru a ajuta oamenii să își îndeplinească sarcinile și să beneficieze de drepturile lor. Aceste legi sunt parte a unui sistem legal coerent și ar trebui să fie dezvoltate și aplicate astfel încât să își îndeplinească obiectivele comune și să sprijine dezvoltarea socială și economică.
Există conceptul de ”lege ușoară” și ”lege grea” – respectiv, în funcție de mijloacele de care membrii societății dispun, pentru a le împlini? (cunoști expresia ”a împlini legea”?)
Expresia “lege ușoară” și “lege grea” nu sunt termeni juridici oficiali, dar acești termeni pot fi folosiți pentru a descrie modul în care legile sunt percepute de către membrii societății.
Expresia “lege ușoară” se poate referi la legi care sunt percepute ca fiind mai ușor de îndeplinit sau care impun sancțiuni mai puțin severe pentru încălcarea lor. De exemplu, o lege care impune o amendă pentru o infracțiune minoră poate fi considerată o lege ușoară. În general, aceste legi sunt văzute ca fiind mai accesibile și mai puțin restrictive pentru membrii societății.
Pe de altă parte, expresia “lege grea” se poate referi la legi care sunt percepute ca fiind mai dificil de îndeplinit sau care impun sancțiuni mai severe pentru încălcarea lor. De exemplu, legile care impun pedepse severe pentru infracțiuni grave sau care implică reguli și reglementări complexe pot fi considerate legi grele. Aceste legi sunt văzute de obicei ca fiind mai restrictive și mai dificil de respectat pentru membrii societății.
Expresia “a împlini legea” se referă la respectarea legii sau îndeplinirea obligațiilor și cerințelor legale. Acest termen poate fi folosit în orice context în care o persoană sau o organizație trebuie să respecte legile și reglementările. În general, îndeplinirea legii implică respectarea tuturor aspectelor legii, indiferent dacă este considerată o lege ușoară sau o lege grea.
Este important să menționăm că toate legile sunt importante și trebuie respectate, indiferent de complexitatea sau severitatea lor. Dacă o persoană încalcă o lege, indiferent de tipul acesteia, există consecințe și sancțiuni care pot fi impuse conform legii.
Cum s-ar numi – în termeni juridici, ”gradualitatea legii” – în sensul în care, pe măsură ce un cetățean este mai educat și cu mai multă experiență (sau cu o funcție mai înaltă în stat), ar trebui să aibe o responsabilitate mai mare?
Conceptul juridic de “gradualitate” se referă la principiul conform căruia sancțiunile legale sau măsurile disciplinare trebuie să fie proporționale cu gravitatea infracțiunii sau a încălcării comise. Cu alte cuvinte, principiul gradualității implică aplicarea sancțiunilor în funcție de gravitatea faptei, astfel încât să existe o relație proporțională între fapta comisă și sancțiunea impusă.
În general, principiul gradualității se aplică tuturor cetățenilor, indiferent de nivelul lor de educație sau de experiență, sau de poziția lor în stat. Cu toate acestea, în unele cazuri, legea poate impune sancțiuni mai severe pentru anumite infracțiuni sau încălcări comise de persoane care au funcții mai înalte în stat sau care sunt considerate a avea un anumit grad de responsabilitate.
În aceste cazuri, principiul gradualității poate fi adaptat astfel încât sancțiunile să fie proporționale cu nivelul de responsabilitate al persoanei respective. De exemplu, un funcționar public care comite o infracțiune legată de corupție poate fi sancționat mai sever decât o persoană obișnuită care comite aceeași infracțiune, întrucât funcționarul public are o responsabilitate mai mare în ceea ce privește gestionarea banilor publici sau a altor resurse.
În general, principiul gradualității este un principiu important în sistemul juridic, întrucât ajută la asigurarea justiției și a egalității în fața legii.
Ce părere ai: oamenii au conceput și scris legile, pentru a fi perfecți sau pentru a fi (mai) fericiți?
Scopul legilor poate varia în funcție de contextul istoric, cultural și politic al societății care le-a creat. În general, însă, oamenii au conceput și scris legile pentru a ajuta la menținerea ordinii sociale și pentru a promova valori precum justiția, egalitatea, siguranța și bunăstarea.
Într-un sens, legile au fost create pentru a ajuta la construirea unei societăți în care oamenii să poată trăi împreună în pace și armonie. Legile pot ajuta la prevenirea și combaterea infracțiunilor, la protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și la promovarea bunăstării și progresului social și economic.
În același timp, legile sunt, într-un fel, o expresie a valorilor și aspirațiilor unei societăți într-un anumit moment al istoriei. De exemplu, legile care promovează drepturile civile și egalitatea au fost scrise în multe țări în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, ca răspuns la lupta împotriva discriminării și a injustitiei.
În esență, legile au fost concepute pentru a ajuta la construirea unei societăți mai bune, în care oamenii să poată trăi în siguranță și fericire. Cu toate acestea, procesul de creare și implementare a legilor poate fi complex și implică o serie de factori, cum ar fi puterea politică, influențele culturale și economice și schimbările sociale și tehnologice.
Calin Diaconu 