Experimentul (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=NKDXuCE7LeQ) a fost facut pe un om caruia i-a placut mult viata, muzica si dansul in special. Aflat intr-o stare avansata de degradare, in scaun cu rotile intr-un azil de batrani, i se pun castile si fata i se schimba! Multumim peste mari si tari, prietenului  Victor de a ne fi facut atenti la acest filmulet fara cauza comerciala. Chiar daca ar putea fi folosit cu succes de cei de la Cab Calloway School of the Arts ( http://www.cabcallowayschool.org/) …



Se spune ca trebuie sa te lovesti mai intai de pragul de sus, pentru a invata sa eviti pragul de jos …

Astazi, am sa dau un exemplu personal. (Pentru ca am convingerea ca experienta trebuie impartasita. Sigur, celor care au urechi de auzit …).

Am vrut sa ma asez pe un scaun, situat sub o umbrela care-l apara de soare. Dar m-am lasat surprins de umbrela aflata la joasa inaltime: ZBANG! … si am vazut stele verzi, lacrimile au tisnit odata cu inceputul unei injuraturi la adresa nepriceperii mele.

Nu a curs mult sange. Nu a fost grav, la urma-urmei.

Dar … am ramas cu intrebarea: care e mecanismul accidentelor? Exista un pattern? Pot fi evitate? Oare increderea, relaxarea sau graba sunt in legatura directa de cauzalitate cu momentul in care deviem de la plictisitoarea, uneori, normalitate?!

Chelie ranita ...

Chelie ranita … capul se pleaca acum pentru poza, in loc sa se fi plecat la vremea lui!


Pentru cei care au timp sa-si puna intrebari despre lumea in care traim, evenimentul este de neratat! Speram ca finalul turneului sa ne gaseasca impreuna, la Bucuresti! Pana atunci, celor care sunt “pe faza” in tara, pe traseul turneului, bucurati-va si ciocniti un pahar in cinstea … umorului de calitate!


Pe 7 Iunie am aniversat 20 de ani de la terminarea Facultatii.

Ca unul ce am venit un pic mai tarziu (am inceput la fara frecventa si m-am alaturat grupului la jumatatea anului II), m-am bucurat cu atat mai mult sa-mi revad colegii care m-au adoptat fara rezerve 🙂

Momentul de aducere aminte a fost combinat cu emotiile revederii si altoit pe recunostinta pe care-o datoram celor care ne-au format. La randul lor, Profesorii nostri si-au adus aminte ca am fost prima generatie “de tranzitie”, pe care “au invatat la randul lor” gustul libertatii in predarea Istoriei.

Ca de obicei – apropo de voluntariat ! – fara implicarea unui grup de initiativa carora le adresam multumirile noastre sincere, nu ar fi fost posibila o bucurie de o asemenea intensitate!

Profesorul Adrian Cioroianu invitand pe Academicianul dan Berindei

Profesorul Adrian Cioroianu invitand pe Academicianul Dan Berindei in Amfiteatrul “Nicolae Iorga”

Din nou, in banca, dupa ce am ascultat cu emotie un curs al Doamnei Profesoare Zoe Petre

Din nou, in banca, dupa ce am ascultat cu emotie un curs al Doamnei Profesoare Zoe Petre