Scurtaturile nu s-au inventat in epoca internetului. Ele au reprezentat mari tentatii sau inevitabile trasee pentru armatele cuceritorilor – inca din Antichitate: putea fi oare ocolita rusinarea persilor la Thermopyle? Trebuia sa aleaga generalul Fuscus tocmai drumul care trecea prin Tapae pentru a razbi spre cuibul vulturilor daci? … sau, mai tarziu: atractia spre Cetatea de scaun de la Curtea de Arges l-a zgandarit pe Carol Robert s-o ia prin pasul Posada; pe Soliman sa se inghesuie aiurea in drumul lui spre Bucuresti pe-un pod la Calugareni, etc.
Problema mare cu scurtaturile este ca ele nu mai sunt de mult un loc privilegiat, rezervat unor momente cruciale din istoria militara, in care strategii apararii sau atacului sa-si incerce puterile.
Ele s-au generalizat, prin folosirea computerului pe scara larga: acum avem cu totii acces la “short-cut”-uri … si – se vede treaba! -, rezistam tot mai greu tentatiei de a ne abate de la drumul nostru (cel personal, acel “MY WAY” – al lui Frank Sinatra :-)! ) …
Care mai de care, precum Scufita Rosie culeasa si redactata pe vremuri de Fratii Grimm, ne abatem de la poteca ce duce spre Casa Bunicii, si ne oprim in poienitze laturalnice, pentru a mirosi mai intai si a culege mai apoi floricele … padurii!
Ele – floricelele! -, suntem gata sa o recunoastem, nu sunt ale noastre! Da … dar BUCHETUL?! Despre el, nu ne temem si nici nu ne rusinam sa spunem ca e al nostru 😦 ! Macar de-am numi asta “documentare” si am admite ca trebuie sa mentionam – din gratitudine si profesionalism -, sursa!
In lumea lui “copy-paste”, traim in ritm “fast-forward”: grabim intelegerea lucrurilor pentru a ne educa respiratia intelectuala sa ramana … la suprafata lor!
Am uitat sa imbracam costumul de scafandru al Metafizicii, am uitat sa contemplam lumea … si ne deghizam prea des in pielea secretarei zglobii care – din teama sau refuz de asumare a responsabilitatii – nu decanteaza prin filtrul gandirii proprii mesajele care-i trec prin mana.
E rau sau bine?
E bine ca ne miscam mai repede. Ar fi rau sa pierdem din vedere destinatia.
E bine ca avem cu totii acces la “calea ferata” a internetului. Ar fi rau sa substituim traseului tehnica manuirii vehicolului.
Si in general: de prea mult bine, ar fi rau sa uitam de existenta Poruncii a Opta 🙂 !
Insotesc textul de mai sus cu o poza, cum am auzit ca e mai bine pentru ochiul celui acre citeste … E o poza a unui asfintit, surprinsa saptamana trecuta pe marginea unui lac – Buftea. Nu pot sa nu va/ma intreb: nu-i asa ca fiecare apus e de fiecare data altfel?! … oare de ce Natura nu cunoaste plagiatul :-)?
Calin Diaconu 