Ne straduim sa mancam cat mai “natural”, platim in plus daca produsele sunt “bio”, intelegem ca e mai greu sa produci hrana fara chimicale si suntem gata sa rasplatim efortul producatorilor seriosi … Pe de alta parte insa, poluam masiv aerul Planetei noastre – celebru fiind conceptul de “smog” pentru Londra veacului al XIX-lea!

Stefan Dragomirescu ne propune o intrebare grea … al carei raspuns sta intr-un cumul de factori: “educatia civica” si conceptul de “chirias al planetei” este tema adusa in actualitate (si la care suntem invitati sa reflectam) privind poza de mai jos! Conteaza mai putin, din punctul nostru de vedere, sa stim “cine le-a dat aprobarea” sau “cine-i tine pe-astia-n brate” (vorba lui Caragiu)…

Caci fumul – surprins intr-o expansiune care nu cunoaste granite -, e secondat, in poza de mai jos, de antenele care se-nghesuie sa primeasca smogul mediei emise prin satelit … trebuie sa invatam sa gestionam aceasta informatie “prea multa”, sa ne dezaburim mintile prin selectia unei cantitati optime, sa ne deconectam din “sahul etern” pe care ni-l propun televiziunile!

Tema Ecologiei e una a plamanilor, nu numai a stomacului ...


Eco Snack MAXI PRICE

Pauza de masa, trag o fuga pana la colt sa iau un sandwich. Snack-Attack are o oferta clara, echipa de la ghiseu se misca repede – aceeasi calitate ma face sa revin cu placere.

De data asta, imi sare in ochi o mare diferenta de pret intre produsele cu logo “ECO” si celelalte: scorul este aproape dublu!!! Zic:

– De ce sunt astea verzi asa de scumpe?

– Pentru ca se aduc din Franta!

Mda, englezii o fac (probabil) cel mai bine, in Franta …

Renunt a continua discutia. Poate cei de la casa de marcat nu sunt chiar la curent cu tot ce misca prin companie. Ma hotarasc sa-mi iau unul normal – sau, pot sa spun “la juma’ de pret – fara reducere”?! -si ma indrept spre casa de marcat. Cele doua produse – un sandwich si o sana – asteapta cuminti sa li se citeasca codul. Domnisoara de la ghiseu, insista:

– Vi le punem in punga?

– … va rog, nu le mananc aici!

– Deci, vi le punem in punga?

– Numai daca ma costa in plus, va rog!

Domnisoara nu intelege gluma, dar eu o linistesc: puneti in punga, doar e inscriptionata, nu?! Trebuie sa traiasca si baietii astia din publicitate cumva … :-)!