Pe vremea de dinaintea aparatelor digitale, era simplu.
Cateodata uitai sa “tragi” filmul si faceai doua poze “suprapuse” … Abia cand il luai de la developat, iti dadeai seama daca ai fost “artist fara voie” sau un simplu ratangiu! 🙂
Azi, in plina era digitala, pare ca lucrurile s-au simplificat pentru creatorul de colaje foto.
Prin expunerea diferita a unuia si aceluiasi cadru (fiecare cu centrul său de interes si de claritate), se creeaza o perceptie foarte apropiata celei de tipul “te vad 3D da’n-am ochelarii la mine“!
In exemplul oferit de Stefan astazi, vom putea intelege – fiecare dupa voia si puterea privirii sale -, fie nori, fie pietrele surprinse pe fundul unui lac, fie … felul in care pietrele se transforma in nori … orisicum, plecam de la premisa ca nimic nu e gresit din ceea ce dorim noi sa interpretam.
Am tinut sa “stricam” – in parte – surpriza privitorului, aratand in schimb “pasii” prin care artistul a ajuns la finalul operei.