Probabil ca aceasta afirmatie este dincolo de puterea priceperii noastre si e mai degraba o inspiratie de moment. Pentru ca felul amestecat si complicat in care se intampla lucrurile, i-a ametit pana si pe cei mai intelepti dintre noi.

Sa ne amintim de casa leprosului Simon din Betania, cand nimeni nu a inteles de ce uleiul scump, cu parfum de nard, tinut in vas de alabastru, a trebuit sa fie varsat pe capul lui Isus – cand, nu-i asa? – se putea vinde … si cu banii obtinuti, puteau fi ajutati saracii …

O fi deci vorba “time is money” adevarata pentru unii – dar va propun sa ne gandim si la aceea ca “time is not mine”! In sensul in care ne povesteste Marcu (14,7): “Ca pe saraci ii aveti pururea cu voi si puteti sa le faceti bine oricand vreti, dar pe Mine nu Ma aveti pururea!”

Oare nu avem dreptul de a ne iubi pe noi insine? Caci pornirea o avem cu totii, cu siguranta: e suficient sa ne amintim cum, copii fiind, ne cunosteam privindu-ne in oglinda, ne minunam de formele noastre, acceptand cu indulgenta imperfectiunile dotarii din oficiu :-)! Dar daca ne oprim la forma, daca ne poticnim in aparente, daca ramanem prizonieri ai egoismului nostru – inseamna sa refuzam realitatea “lux”-ului – realitatea luminii adevarate, care provine din afara noastra. E o “lux”-atie (o scranteala a mintii) sa gandim ca lumina vine din interiorul nostru. Iar atunci cand argumentam “lux”-ul interior cu succesul material trecator de care avem parte, atunci suntem captivii vietii “lux”-uriante (adica aceea traita in dezmat, in preaplin).

Dupa o noapte in puf si caldura, intr-un hotel renumit din Paris, am privit pe fereastra la orasul inca adormit. Homeless-ii erau zgribuliti, insa trecusera peste inca o noapte. Am gandit ca avem nevoie unii de ceilalti pentru mantuirea noastra si m-am gandit ca as putea face foamea, alaturi de ei. Sau as putea incerca sa dorm in frig, alaturi de ei. Numai parasind confortul propriu, voi putea intelege durerea celuilalt. Mai simplu, ar fi sa-i dau saracului o bucatica din painea mea.

Viata noastra e un dar, iar rostul ei e o invitatie la un drum impreuna cu fratii nostri. In acest context, luxul nu inseamna numai lumina primita. Pentru a straluci, luxul (lumina din noi) trebuie sa renunte la confortul personal.

This slideshow requires JavaScript.