Vineri seară, pe 12 septembrie, la Institutul Goethe din București, a fost lansată Revista 2000+, continuatoarea revistei ”2000” a Liceului German din București. Noul proiect adună între coperțile unui format ”glossy”, trei licee cu predare în limba germană: Colegiul Național German „Goethe” din București, Colegiul „Samuel von Brukenthal” din Sibiu și Liceul „Johannes Honterus” din Brașov.
Este mai mult decât o revistă: 2000+ e o dovadă că minoritatea germană din România își respectă rădăcinile și recunoaște o datorie: de a transmite identitatea ei, celor ce vin din urmă. Proiectul a reușit să aducă laolaltă școli din orașe cu tradiție, dar și generații diferite – profesori, elevi, absolvenți maturi sau foarte tineri. Când generațiile se întrepătrund, predarea ștafetei capătă un sens vertical, iar șansele de succes sunt ocrotite natural (de firea lucrurilor).
Întrebarea care mi-a rămas pe buze: am voie să mă laud că am absolvit Liceul German?
Poate nici nu e vorba de laudă, ci de recunoașterea unei misiuni pe care cunoașterea aprofundată a limbii germane, ne-o pune dinainte … Pentru mulți, e socotită „grea”, dar pentru absolvenții acestei școli – este surpriza unui dar, despre care afli că-l porți într-unul din buzunarele gândirii, mereu gata să ne sară în ajutor, în înțelegerea lumii și a vieții. Ea m-a apropiat de filosofi precum Kant, Hegel sau Schopenhauer, de teologi care trebuie ascultați – Karl Rahner sau Hans Urs von Balthasar, de oameni politici precum Konrad Adenauer, care au înțeles libertatea ca responsabilitate. Textele din literatura germană, de la epopeea Nibelungenlied și cântecele Minnesänger-ilor (Walter von der Vogelweide), la rafinamentul lui Goethe și Schiller, dramatismul critic al lui Brecht sau profunzimea lui Thomas Mann: cum ne-au influențat gândirea?!
Papa Ioan Paul al II-lea amintea în Fides et Ratio că „toate culturile caută răspuns la aceleași întrebări fundamentale: cine sunt, de unde vin și încotro merg?”. Minoritatea germană din România a căutat aceste răspunsuri prin educație, prin solidaritate și prin cultivarea unei identități deschise spre dialog.
Seara s-a încheiat cu Nightlosers și Hanno Höfer. Dar n-a fost un simplu concert. Între ritmurile de gipsy rock & blues și imaginile proiectate – ale unui bâlci cu circ ambulant, am simțit că aflăm în sfârșit, cine suntem, privindu-ne ca într-o oglindă.
În peisajul românesc „manelizat”, minoritatea germană nu trăiește izolat, ci se integrează, își pune amprenta și se lasă la rândul ei atinsă de cultura majorității.
Dramatismul ”gipsy-rock”-ului propus de Hanno și ai lui, a devenit pentru noi o reflecție culturală: cum să-ți păstrezi limba și credința, dar să rămâi totuși parte din bâlciul viu al prezentului.
Mulțumim organizatorilor pentru inspirația acestei întâlniri, pentru curajul de a ține vie o tradiție, și așteptăm cu nerăbdare numărul 2 al noii reviste 2000+ …
Calin Diaconu 