Recent mi-am inchis pagina de Facebook.

Pentru ca asa am simtit ca trebuie sa fac – am anuntat cu 48 de ore inainte, printr-o postare de ramas-bun ca cei ce vor dori sa-mi cunoasca gandurile, o vor putea face in principal aici (pentru chestiuni care necesita vorba mai lunga) iar pentru ganduri scurte (sau dense, daca se-ntampla sa fie), m-am decis pentru Twitter.

Procesul radierii paginii insa, mi-a dat prilejul de a opta pentru un dowload a arhivei intregii mele activitati pe platforma Domnului Mark Zuckerberg. Nu mica mi-a fost mirarea sa-mi vad viata aranjata atent pe foldere, cu numele si numerele de telefon ale prietenilor mei, cu poze si videos, cu articole si like-uri date si primite … Eu insumi nu sunt atat de ordonat – si m-am speriat un pic: pentru ca fiecare Facebook-er avem propriul nostru dosar, suntem cunoscuti in intimitatile noastre, in personalitatea noastra, putem fi si suntem analizati si manevrati ca masa sociala …

Asa m-am trezit gandidu-ma la conceptul de ”mass-surveillance”, adica supraveghere masiva sau mai precis – ”supraveghere a maselor”, iar aici lucrurile se complica – pentru ca aparent nu mai contez eu ca individ, si nici faptul de a fi supravegheat – ci conteaza ca pot fi cunoscut la nivel statistic, la un nivel la care eu insumi nu am acces si nu ma pot cunoaste. Caci sunt unii – cercetatorii meta-datelor – care stiu cum se comporta si cum va reactiona grupul social din care eu fac parte!

In online-ul actual, prin toate urmele pe care tehnica ni le solicita, masinile (computerele) ajung sa cunoasca tot mai mult despre noi, ajung sa invete reactiile noastre – mai intai pe criteriul like/dislike, dar apoi tot mai fin – spre love, hate, compassion … etc Ati bagat de seama icon-urile si v-ati amuzat ca si mine, folosindu-le ca nuante de descriere a sentimentelor voastre, nu? A zgărmăni după reacții nu înseamnă numai a număra secundele până la declanșarea viralizării – ci mai ales, a măsura desosebiri de nuanță în privința reacțiilor.

Contul de Facebook invadeaza nu numai lumea ta proprie – dar expune si lumea prietenilor tai – caci cine poate spune daca cei ce te urmaresc vor sa te inteleaga sau se pregatesc sa te re-educe? Vor sa te-nteleaga sau vor sa te urmareasca?

Importanta motoarelor de căutare, astăzi – este atât de mare, pentru că ele au ajuns să exprime felul in care functioneaza creierele noastre, cum functionam noi in cele mai mici intimitati – si care sunt curiozitatile noastre, in primul rand. Cum se numeau in vechime cei ce stiu cele ce ne privesc, nu numai in prezent – ci si in viitor? Nu cumva prooroci? Nu cumva profeti?

Ei bine, inainte ca locul profetilor din Carte sa fie luat de aritmetica sofisticata a comportamentelor noastre – si pana ca Legea sa poata cuprinde din nou Tehnologia scapata oarecum de sub control, am zis ca ar fi mai bine ca persoana umana sa nu se lase degradată la o legătură (era sa zic ”buchet”) de date.

Se va vorbi încă multă vreme despre confidentialitatea datelor si despre ceea ce este voie/nu este voie ca guvernele, Institutele pentru Statistică și departamentele de Marketing ale marilor corporatii vor putea să facă sau să nu facă … dar contextul este unul deranjant – pentru că persoana umană, lăsată de Creator să se bucure având grijă de Creație, e coborâtă la rangul inferior de … utilizator!

Principiile eticii comunicării – respectul pentru celălalt, respectarea drepturilor si a cadrului legal, prioritatea interesului public, sunt valabile si in cadrul marilor proiecte colectoare de date. Dar până ne vom asigura că trăim într-o lume cât de cât pornită să suie urcușul greu al căii etice, preferăm să ne retragem – cum spuneam – din fenomenul social de suprafață, pentru a dedica timpul nostru altor activități.

ne-au-prins

Cat de periculoasa poate fi o masina care ne prezice viitorul, care ne cunoaste gestul urmator, reactia urmatoare, intentia nerostita?! … 

 

 

 

 


Lecţia trecută ne-am lămurit oarecum asupra aspectului comercial al chestiunii.

Sigur, timpul ne-a grăbit foarte iar folosirea unui număr prea mare de cuvinte în articol a deranjat pe aceia care nu au avut răbdarea să citească până la capăt… Nu am apucat să recunoaştem DISCREŢIA AD-urilor postate de GOOGLE, ci doar (IN)EFICIENŢA, sau mai corect spus PERFECTIBILITATEA anunţurilor publicitare în relaţia pe care şi-o construiesc  cu targetul receptor de mesaje…

De aceea, mi se pare firesc ca în aceast al doilea moment de reflecţie asupra MARELUI INTERNET, să tăcem un pic … pentru a da cuvântul unui invitat special: TIM BERNERS-LEE, nimeni altul decât inventatatorul internetului.

Cheia speech-ului este sintagma UNADULTARETED DATA/RAW DATA/LINKED DATA…  şi e un bun punct de plecare în dezbaterea următoarei teme: despre Wikileaks.

PS: Player-ul de mai jos e mai prietenos decât cel al YouTube: are până şi opţiunea traducerii!