Comentarii din Cetate



In Franta are loc in zilele acestea un Show de Agricultura – adica o manifestare tip expozitie, in care oamenii se inghesuie sa plateasca bilete pentru a vedea vaci, gaini, iepuri de casa, caini, pisici, oi si capre … un fel de gradina zoologica a celor imblanziti – pentru a intelege cum ajung “materiile prime” pe rafturile super-marketurilor si de acolo, in farfuria proprie.

Incredibila aglomeratia si interesul familiilor cu copii!

Ocazie pentru vegetarieni sa-si duca razboiul mai departe:

Frumoasa pregatita pentru sacrificiu: un luptator pentru drepturile animalelor a luat atitudine!

Frumoasa pregatita pentru sacrificiu: un luptator pentru drepturile animalelor a luat atitudine!


Am sa incerc sa traduc, fie si numai aproximativ (sa ma scuze specialistii filologi), cateva idei din carticica lui Martin Heidegger “Was heisst Denken?” (un fel de “Ce reprezinta gandirea?”) … pentru ca mi se pare ca lucrurile au luat-o razna grav in zilele acestea, si poate-poate gandirea ne-ar salva de la dezastrul care se-ntrevede.

Ajungem in starea sau stadiul pe care-l numim “gandire”, atunci cand gandim noi insine. Pentru ca un asemenea experiment sa aibe oarecari sanse de succes, trebuie sa acceptam sa gandim noi insine, sa invatam gandirea.
De-ndata ce ne aplecam asupra invatarii acesteia (invatarea in scopul deprinderii gandirii, nn), am admis deja ca inca nu stapanim pe deplin gandirea (ca mai avem … de invatat!).

Si totusi, om se numeste acela care poate (deja) gandi – si pe buna dreptate. Caci el este “fiinta rationala”. Ratiunea (lat. ratio) se desfasoara, se exprima in procesul gandirii. Ca o fiinta rationala, omul trebuie sa gandeasca, numai sa vrea acest lucru. In schimb, omul ar vrea sa gandeasca, dar de fapt nu poate (sau nu stie cum, nn). In concluzie, omul vrea sa obtina cat mai multe prin vointa de a gandi, insa poate face prea putine in acest sens.

Omul poate gandi doar daca i se ofera posibilitatea sa o faca. Singura, posibilitatea nu ne garanteaza ca vom realiza gandirea. Caci putem realiza si obtine cu adevarat numai ceea ce ne place. Si ne place cu adevarat numai ACELA sau ACELEA ce sunt deja in fiinta noastra, ce ne apartin si caruia-i apartinem, ceea ce tine laolalta Fiinta noastra …


Lupta Vestului de a se intinde in zonele de influenta ale fostei Uniuni Sovietice se pare ca depaseste suparator intelegerile asumate de parti, atunci cand s-a decis asupra reintregirii Germaniei.

Ne retragem trupele din RDG – ar fi spus rusii, daca NATO accepta fixarea granitei expansiunii Vestului spre Est pe raul Oder.

Ori, asta nu s-a intamplat.

De ce ar fi nevoie sa stim daca a existat un asemenea “agreement” sau “conventie” intre cele doua superputeri de la acea data? De ce nu ne-am amagi cu dreptul de autodeterminare al popoarelor, cu dreptul acestora de a-si decide “singure” soarta? Pentru ca am inteles ca puterea nu e nici ingenua si nici naiva, ci foarte pragmatica si dezechilibrata: cel puternic se simte dator sa umileasca si sa “puna la respect” pe cel slab … Si pentru ca e fascinant sa vezi cum popoarele mici (in fine, “pietele” lor) sunt impartite si astazi pe harta intre marile puteri. E un fel de incursiune in felul de a face politica echilibrului, in secolul al XIX-lea …

Ca rusii sunt astazi un grizzly ranit – e posibil. Dar daca acest urs mormaie coerent despre cele 25 de milioane de conationali ramasi in afara granitelor dupa disolutia URSS, cred ca vom avea razboi. Deocamdata, Olimpiada merge inainte, desi insangerata de intamplarile de la Kiev. Cel mai puternic semnal ar putea fi totusi retragerea unor delegatii … insa pana vom auzi despre asta, avem timp sa studiem cu atentie cursul raului Oder!

Granita stabilita pe raul Oder intre URSS si SUA, dupa hotararea comuna care a permis reunificarea Germaniei, a fost trecuta de mult ...

Granita stabilita pe raul Oder intre URSS si SUA, dupa hotararea comuna care a permis reunificarea Germaniei, a fost trecuta de mult …


Forta Internetului american poate proteja protestatarii din Piata Independentei din Kiev de furia rusilor deposedati de teritorii?
Daca transmite in direct, live, prin intermediul YouTube, da. Pentru ca orice interventie in forta va insemna expunerea brutalitatii si proba in instantele internationale.


Propunerea lui Napoletano de a forma un guvern de centru-stanga, prin nominalizarea lui Matteo Renzi ca viitor prim-ministru vorbeste de la sine despre nevoia de schimbare pe care italienii, greu incercati de criza, o resimt si o cer batranului lor Presedinte.

Intrebarea ramane: merita riscul de a te arunca in bratele unui tanar caruia ii lipseste experienta si ii prisoseste ambitia? Cert este ca asistam la despartirea de batranii care au fost declarati falimentari (Berlusconi & Comp). Caci sunt si batrani din aceia buni, care nu ne supara cu nimic (pe cine deranjeaza in fond filosofii, cine-i mai intelege in ziua de azi?)

Se pare ca italienii au ajuns la concluzia ca (se) merita o schimbare radicala.

In acest context, sa explicam cititorilor nostri supra-numele de “Rottamatore” pe care tanarul din imagine si l-a castigat (masinile terminate sunt aruncate la fier vechi, in italiana verbul e “rottamare”!) si sa urmarim daca va fi in stare sa se tina de-o promisiune atat de grava, cum e aceea de a face curatenie in politica italiana, incepand cu batranii expirati, cadavrele pe care acuma calca pentru a se urca rapid in fruntea ierarhiei.

Despre vina cadavrelor de a fi ajuns aici, alta data! 🙂

Matteo Renzi - a cata renastere italiana? De data asta, pe fundalul "Bello, bello impossibile!"

Matteo Renzi – a cata renastere italiana? De data asta, pe fundalul “Bello, bello impossibile!”

« Previous PageNext Page »