Internetul la Români



Intre IP si IQ e o legatura directa. Fiecare IP cu IQ-ul lui …

Antenele – am crescut cu ele pe bloc. Prin acea furculita venea semnalul pana in casa omului: imi amintesc celebra scena in care unul statea pe bloc si invartea antena, sa prinda mai bine semnalul – iar sotia ii striga din casa, “mai la stanga – mai la dreapta, tine-o asa!” … omul ramanand blocat in cate-o pozitie imposibila, prizonier al unei situatii de disconfort si sacrificiu pentru bucuria celorlalti membri ai familiei!

Apoi, antenele au fost inlocuite de cablu. Cu sute de programe, mancatoare de timp, in detrimentul lecturilor particulare … Acceptul de cablare a insemnat de fapt consimtamantul de a ne lasa spalati pe creier – dar am facut-o fericiti, pentru ca pe vremea antenelor de pe bloc nu aveam mai mult de doua canale si o singura voce care vorbea si gandea in locul nostru. Normal ca atacul diversitatii asupra structurii in care ne-am format ne-a provocat durere. Poate ca am fost prea anesteziati sa o simtim atunci, insa acum intelegand retrospectiv – ne mananca …

Acum, e vorba sa se pregateasca o noua revolutie: “internet-tv” – ul, care va insemna sa ne decuplam de la cablisti si sa ne lasam cu totul pe seama providerilor de internet. Semnalul il dau giganti ca Disney sau ESPN – care-si pun programele live pe internet.

Daca ma gandesc ca intr-o lume aflata in criza, PROTV a decis sa ceara bani de la cablisti, renuntand la statutul de “must-carry” – ajung la concluzia ca lumea media a viitorului se va imparti din punctul de vedere al continutului in “free” si “paid”, iar totul va ajunge la noi printr-o singura teava – cea de internet, conectata la plasme sau la computere, intre care nu va mai fi o diferenta.

Fiecare vom avea IP-ul nostru, vom fi cunoscuti in obiceiurile noastre de consum si ni se vor transmite acele mesaje de care – stiam sau nu stiam – dar cu siguranta, aveam nevoie!


Nici Don Quijote n-a umblat de unul singur ...

Nici Don Quijote n-a umblat de unul singur …

Despre Don Quijote stim ca era un cavaler ramas in urma timpurilor, care avea un set de convingeri si apucaturi care-l faceau sa para “ciudat” in ochii contemporanilor sai.

Despre Edward Snowden nu stim mare lucru, dar se pare ca nici apucaturile lui nu sunt pe placul contemporanilor.

Pe scurt, tanarul Edward s-a ingrijorat de faptul ca tot ceea ce vorbim si tot ceea ce scriem – si, har Domnului, vorbim si scriem mult mai mult decat o faceau generatiile trecute! – se inregistreaza, se stocheaza, si la un moment dat poate fi folosit impotriva noastra!

Cu alte cuvinte, omul a defectat strigand ca directia in care se indreapta actuala civilizatie (a comunicarii globale) NU este cea corecta!

De acord, asa simtim si noi. Dar care ar fi solutia alternativa pe care o propune acest Don Quijote al zilelor noastre?

Ma tem ca civilizatia noastra va trebui sa-si regaseasca candid INTIMITATEA …  De pilda: vrei sa ai o corespondenta privata cu cineva drag? Atunci intoarce-te la scrisoarea “clasica”, cea lipita cu timbru si adusa acasa de postasul aflat pe cale de disparitie!

Ma mir de-un singur lucru, ca CIA nu foloseste acest experiment ( … sau intamplare? 🙂 ) pentru pasul urmator – cand, avand la baza o filosofie solid argumentata, vom fi  “oficial” informati ca TOT CEEA CE SPUNEM UNUL ALTUIA – FIE CA VORBIM, FIE CA ASCULTAM -, se inregistreaza si ramane stocat undeva, la indemana cuiva …

Ceea ce mi se pare ingrozitor este faptul ca memoria ne joaca din nou feste! Am uitat, dupa douazeci de ani de slobozenie, ca un lucru care ne deranja ingrozitor in dictatura era urmarirea de care aveam parte “la tot pasul” … Cred ca fostele tari comuniste ar trebui sa aiba o reactie la apelul lui Snowden – dar mai ales, cred ca trebuie cautate solutii ceva mai inteligente decat inregistrarile “en-gros” …

 

... si nici Edward Snowden nu alearga prin lume de capul lui ...

… si nici Edward Snowden nu alearga prin lume de capul lui …

 


Te trezesti cu ideile tale in cap si ajungi sa scrii despre altii :-), o recunoastere a interesului sau simpla dorinta de participare la noua viata sociala care se dezvolta pe internet?

Ce era in mintea mea? Vroiam sa scriu ca fractiile unu pe doi si cinci pe zece sunt egale. Adica o jumatate este aceeasi, indiferent cum o rostesti: cincizeci la suta dar nu a cincizecea parte dintr-un intreg. Jumatatea are nevoie de suta pentru a se exprima – in capul meu, cel putin. Unul sau suta, se impart bine la jumatate – fie cu iataganul, fie in procente …

Si iarasi, inteleg ca trei supra trei este egal cu unu. Adica, daca am trei portocale si le impart la trei oameni, va rezulta fiecaruia portocala lui. La fel, daca impart doua la doi. La fel, cu una la unul singur. Omul si portocala … Dar cum se face ca un sfert de portocala, impartita la un sfert de om ne da tot … o portocala intreaga?! Incerc sa ma conving ca fiecare lucru poate fi intreg in felul lui, din punct de vedere matematic: si sfertul de portocala poate fi socotit intreg, daca il impart la masura care i se potriveste … perfect!

masuri muzicaleSi cum ma trezeam eu cu ideile acestea de weekend in cap, gata sa le impartasesc cu cei dispusi sa ma asculte, iata ca primesc mesaje muzicale generoase, cu Toni Iordache la tambal: motiv serios sa ma intreb asupra saisprezecimilor si treijdoizecimilor … desi, urmarind betele cum vibreaza in mana Maestrului, cred ca reusea sa imparta intregul si in saispatruzecimi!

 

Va propun sa ascultati mai intai, pentru a intra in atmosfera, pe Grigoras Dinicu – cu Hora Stacatto, apoi treceti la Toni Iordache, pentru a descoperi interpretarea celebrei piese, la tambal. Un instrument care ne-a adus celebritatea si pe care, alaturi de nai, ar trebui sa-l promovam cu mai multa consecventa …

 


Multumim tuturor celor care ne-au fost aproape in 2012, onorand si stimuland cu comentariile lor pulsatiile acestui Blog. Asa cum ne-a obisnuit, WordPress ne prezinta un rezumat al “performantelor” pe care ma bucur sa il pot impartasi cu voi!

Va urez tuturor un 2013 plin de realizari, cu Pace si Bine – si ragaz cat sa intelegem ce se intampla in jurul nostru … 🙂

 

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 14,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 3 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.


O realizare deosebita a Institutului Intercultural Timisoara: Calendarul Intercultural (in 2008).

La ce bun internetul, daca nu sa ne usureze munca de cercetare, reasezand si reordonand informatia enciclopediilor … punand-o in corelare, in legatura/conexiune si orientand-o spre noul nostru mod de a exista – “on&off – line”?

Uitati-va peste acest proiect: http://www.calendarintercultural.ro … si cautati-va identitatea, privind spre “celalalt” cu mai multa toleranta si deschidere sufleteasca!

« Previous PageNext Page »