Umanitatea presupune într-ajutorare!
De vorbă din ce în ce mai rar cu studentul nostru din München, pentru că s-a pus serios pe treabă, având de pregătit examene grele. Nu degeaba se spune că prima sesiune este cea mai solicitantă! Între două cafele servite online, am povestit despre o iniţiativă de secol XIX – a unui slujitor al Bisericii Catolice: Adolph Kolping… Şi la noi există căminul studenţesc, aşa că o comparaţie nu ar avea ce şi cui să strice! Să vedem dacă aflăm lucruri noi – judecând pe cele existente, prin comparaţie.
Î: Înţeleg că există mai multe feluri de KOLPING HAUSER? Câte ai descoperit până acum?
R: Nu ştiu de existenţa a mai multor feluri de Kolpinghauser, ce ştiu sigur însa că sunt foarte multe (aprox 250) şi raspândite prin toată Germania. Singurul pe care l-am mai văzut, pe lângă cel în care locuiesc, este cel din Rosenheim, un orăşel universitar foarte frumos la o sută de kilometri de Munchen.
Î: Cei care le conduc sunt oameni ai Bisericii?
R: Nu ştiu. Administraţia pare a nu avea nici o legătură cu Biserica.
Î: Există mesaje amplasate în acest sens, locuri special amenajate de rugăciune, etc.?
R: Mai mult decât locuri amenanjate special pentru rugăciune (te referi probabil la un fel de sanctuar) există o sală specială pentru intâlniri pe teme religioase (nu pot relata mai multe, din moment ce nu am luat parte încă la niciuna), cât despre casă serveşte mai mult instruitii “învăţăceilor” în artele ospitalităţii.
Î: Regulamentul KOLPING HAUS-ului unde stai tu… vi s-a dat tipărit, pe mail?
R: Mi s-a făgăduit în mai multe rânduri un regulament, însă până acum nu am primit nimic, deoarece, aparent încă mai lucrează la el… :-)!
Î: Sunteti încurajaţi să vă cunoaşteţi între voi? Există săli de petrecere a timpului liber?
R: Există o sală care s-ar putea numi “de petrecere”, însă este amenajată mai mult ca o bibliotecă (numai că fară cărţi). Cât despre socializare nu a fost nevoie de niciun ajutor, din moment ce lumea care locuieşte aici este în mare parte simpatică si deschisă.
Î: Preţurile mici înseamnă un ajutor?
R: Nu aş defini preţurile “mici”, ci mai degrabă “relativ” mici. Raportul calitate preţ este însă excepţional, condiţiile fiind foarte bune iar poziţia centrală. (Când m-am referit la condiţii excepţionale, am omis faptulcă până în ianuarie nu o să am bucătărie din cauza unei pierderi a conductei de apă caldă care a dus la mucegăirea pereteului… :-(! )
Î: Au fost daţi afară unii studenţi pe motiv de …?
R: Din câte ştiu eu nu a fost dat afară încă nimeni.
Î: Vi se asigură şi mâncare (o cantină) în apropiere?
R: Nu, mâncarea nu ne este asigurată, însă există multe cantine răspândite prin oraş, chiar dacă mâncarea este scumpă, în comparaţie cu cele din Bucureşti, iar calitatea nu tocmai minunată.
Î: Aveţi obligaţii speciale : să întreţineţi curăţenia în spaţiile comune, etc
R: La WG-uri (Wohngemeinschaften, apartamente cu mai multe camere, în care locuiesc câte şapte studenţi) există un “Putzdienst”, adică fiecare locuitor are datoria timp de o săptămână să cureţe spaţiul comun. Băile respectiv holurile sunt curăţate de cămin.
Î: Naţionalităţile celor prezenţi, vârstele lor, preocupările lor…
R: Am întâlnit un colectiv foarte colorat, dintr-o gamă de vârstă de la 18 la 25 de ani. Provenienţa este în cea mai mare parte Germania (cunosc şi un bulgar iar până acum suntem trei români!). Cât despre preocupări prima afirmaţie rămâne valabilă. Sunt de la fizicieni la ingineri, de la învăţăcei la – cei care fac Zivildienstu, nu am idee cum se spune in română… -.
Un fel de ... cămin, pe germană!
Calin Diaconu 